21 de definiții pentru încredințat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încredințat2, ~ă a [At: PALIA (1582), ap. GCR 61/19 / Pl: ~ați, ~e / E: încredința] 1 Lăsat în grija sau în păstrarea cuiva de încredere. 2 (D. un secret) Împărtășit cuiva de încredere. 3 (Reg) Logodit. 4 (Înv) Adeverit. 5 (D. acte) Legalizat. 6 Convins de adevărul unei idei. 7 (Îe) A fî (sau a rămâne) ~ că... A fi convins că... 8 (Rar) Confirmat. 9 (Rar) Sigur. 10 (Trs) Însărcinat cu o misiune de încredere. 11 Căruia i s-a dat o procură, un mandat etc. 12 Cert.

încredințat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încredința] 1-7 Încredințare (1-7). 8 (Reg) Logodire. 9 Adeverire. 10-13 Încredințare (10-13).

ÎNCREDINȚÁT, -Ă, încredințați, -te, adj. (Numai în expr.) A fi (sau a rămîne) încredințat că... = a fi convins, a avea siguranța că... Erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. ISPIRESCU, L. 211. Fii bine încredințată că n-are să ne știe nici pămîntul. CREANGĂ, P. 171. Încredințat fiind că cetitorul îmi va rămînea mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43.

ÎNCREDINȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCREDINȚA și A SE ÎNCREDINȚA. 2) pop. Care este sigur; convins. /v. a (se) încredința

ÎNCREDINȚÁ, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.

ÎNCREDINȚÁ, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.

încredința [At: COD. VOR. 103/5-6 / V: (cscj) i / Pzi: ez / E: în- + credință] 1-3 vt A da în grijă cuiva (un secret) (o misiune importantă sau) protecția unei persoane. Si: a încrede (6-8), a confia. 4-5 vr A avea încredere (deplină) în cineva Si: a se încrede (2-3). 6-7 A se încrede (4-5). 8 vrr (Înv) A-și jura credință. 9-10 vtrr (Reg) A (se) logodi. 11-12 vtr A (se) adeveri. 13-14 vtr A (se) convinge de ceva sau de cineva Si: a (se) încrede (11-12). 15-16 vtr A (se) garanta ceva. 17-18 vtr A (se) confirma cuiva ceva. 19-20 vtr A (se) converti la o religie. 21 vt A făgădui ceva în mod solemn.

ÎNCREDINȚÁ, încredințez, vb. I. 1. Tranz. (Urmat de determinări în dativ) A da ceva ori pe cineva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere; a preda. Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ (Cu privire la o taină) A împărtăși cuiva cu toată încrederea. (Poetic) Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29. 2. Refl. A se convinge de ceva. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63. 3. Tranz. A confirma, a asigura. Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12. Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6. Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952. ◊ Absol. Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55.

A SE ÎNCREDINȚÁ mă ~éz 1. tranz. (urmat de o propoziție completivă) 1) A ajunge să fie convins; a-și da seama; a se convinge. 2) A ajunge să fie sigur (după anumite măsuri de precauție); a căpăta siguranță; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /în + credință

A ÎNCREDINȚÁ ~éz tranz. 1) A face să se încredințeze. 2) (ființe sau obiecte) A da să îngrijească sau să păzească (având încredere deplină). 3) (gânduri, frământări sufletești, intimități etc.) A comunica în mod confidențial; a destăinui; a confia. ~ cuiva secretul. /în + credință

încredințà v. 1. a asigura: te pot încredința că e adevărat; 2. a lăsa în grija cuiva: i-am încredințat toată averea. [V. credință].

încredințéz v. tr. (d. credință). Las în credința, în grija cuĭva: a încredința cuĭva un lucru ca să-l păstreze. Asigur, conving: te încredințez că așa e. V. refl. Mă asigur, mă conving: m’am încredințat de adevăr, că așa e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încredința (a ~) vb., ind. prez. 3 încredințea

încredințá vb., ind. prez. 1 sg. încredințéz, 3 sg. și pl. încredințeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCREDINȚAT adj. convins, sigur. (Era ~ că îl va ajuta.)

ÎNCREDINȚÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, baza, bizui, certifica, confirma, conta, demonstra, dovedi, fundamenta, încrede, întări, întemeia, logodi, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.

ÎNCREDINȚÁ vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda. 3. v. destăinui. 4. v. asigura. 5. v. convinge. 6. a se convinge, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)

ÎNCREDINȚA vb. 1. a da, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a lăsa, a preda, (franțuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.) 4. a asigura, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 5. a (se) asigura, a (se) convinge, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 6. a se convinge, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)

încredința vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BAZA. BIZUI. CERTIFICA. CONFIRMA. CONTA. DEMONSTRA. DOVEDI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. LOGODI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE.

Intrare: încredințat
încredințat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încredințat
  • ‑ncredințat
  • încredințatul
  • încredințatu‑
  • ‑ncredințatul
  • ‑ncredințatu‑
  • încredința
  • ‑ncredința
  • încredințata
  • ‑ncredințata
plural
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințații
  • ‑ncredințații
  • încredințate
  • ‑ncredințate
  • încredințatele
  • ‑ncredințatele
genitiv-dativ singular
  • încredințat
  • ‑ncredințat
  • încredințatului
  • ‑ncredințatului
  • încredințate
  • ‑ncredințate
  • încredințatei
  • ‑ncredințatei
plural
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințaților
  • ‑ncredințaților
  • încredințate
  • ‑ncredințate
  • încredințatelor
  • ‑ncredințatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încredința, încredințezverb

  • 1. tranzitiv A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: preda
    • format_quote Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. DLRLC
    • format_quote Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. DLRLC
    • format_quote Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
    • 1.1. A împărtăși cuiva o taină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împărtăși
      • format_quote poetic Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29. DLRLC
  • 2. tranzitiv A confirma, a garanta cuiva ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12. DLRLC
    • format_quote Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6. DLRLC
    • format_quote Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se convinge de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: convinge
      • format_quote Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. DLRLC
      • format_quote Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. DLRLC
      • format_quote Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. DLRLC
      • format_quote Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv reciproc regional A (se) logodi. DEX '09 DEX '98
    sinonime: logodi
etimologie:
  • În + credință DEX '98 DEX '09

încredințat, încredințaadjectiv

  • chat_bubble A fi (sau a rămâne) încredințat că... = a fi convins, a avea siguranța că... DLRLC
    • format_quote Erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. ISPIRESCU, L. 211. DLRLC
    • format_quote Fii bine încredințată că n-are să ne știe nici pămîntul. CREANGĂ, P. 171. DLRLC
    • format_quote Încredințat fiind că cetitorul îmi va rămînea mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.