15 definiții pentru încreți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face crețuri. ♦ Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. 2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva, p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). 3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦ Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). – În + creț.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face crețuri. ♦ Tranz. A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. 2. Refl. Fig. (Despre pielea, carnea cuiva, p. ext. despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). 3. Tranz. A face părul creț; a ondula, a cârlionța. ♦ Refl. (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). – În + creț.

încreți [At: DOSOFTEI, V. S. 46 / Pzi: esc / E: în- + creț] 1-2 vtr (D. textile) A face crețuri. 3 vt A strânge pielea frunții astfel încât să se formeze cute, zbârcituri orizontale. 4 vr (Fig; d. pielea, carnea cuiva, pex d. oameni) A se înfiora de spaimă. 5 vi (Îe) A ~ din sprâncene A se încrunta. 6 vt A face părul creț prin diferite procedee Si: a cârlionța, a ondula. 1 vr (D. păr) A deveni creț în urma ondulării.

ÎNCREȚÍ, încrețesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la suprafețe netede) A face să capete crețuri sau cute. Iazul scînteia ca o oglindă mare de argint: nici o aburire nu-l încrețea. SADOVEANU, O. VI 15. Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142. ◊ Refl. Marea luă o culoare mai întunecată, se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Apa-n vălurele... se-ncrețește. ALECSANDRI, P. III 278. ♦ A strînge pielea (în special a frunții) în formă de cute sau crețuri. Își încreți fruntea, pînă i se îngustă cît degetul. CAMILAR, TEM. 172. Domnul Frederic... te îndepărta cu mîna și-și încrețea fruntea. PAS, Z. I 308. Încreți fruntea și-și aținti privirea bolnavă în bagdadie. SADOVEANU, O. I 51. ◊ Refl. I se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, N. 148. Unii se încrețesc la chip, cînd le vorbește, de ai crede că au mîncat lămîi. PAS, Z. IV 102. Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte și pe sub ochi! VLAHUȚĂ, O. A. III 19. ◊ Intranz. (În expr.) A încreți din sprîncene v. sprînceană. 2. Refl. Fig. A se încrîncena, a se înfiora. Se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute de acești tîlhari. GHICA, S. 30. ◊ Tranz. Un vis care m-au încrețit din talpă pîn-în creștet. ALECSANDRI, T. 1086. 3. Tranz. (Cu privire la părul capului, p. ext. la persoane) A face să fie creț, a încîrlionța. Nu m-ai încrețit destul la tîmple. ALECSANDRI, T. 1650. Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri? NEGRUZZI, S. II 179.

A ÎNCREȚÍ ~ésc tranz. A face să se încrețească; a ondula; a cârlionța; a bucla. ~ o fustă. ~ fruntea. A-și ~ părul. [Sil. în-cre-] /în + a creți

A SE ÎNCREȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr) A deveni creț; a se ondula; a se cârlionța; a se bucla. 2) (despre țesături, piele, hârtie etc.) A căpăta crețuri. 3) (despre pielea sau carnea omului) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încrâncena; a se înfiora. 4) fig. A manifesta nemulțumire printr-o grimasă. /în + a creți

încrețì v. 1. a face creț: a încreți fruntea, părul, rochea; 2. a se sbârci: se încreția carnea pe trup.

încrețésc v. tr. Fac creț: a încreți fruntea, păru, pînza. Fig. A-ĭ încreți cuĭva carnea, a-l înfiora, a-l încrîncena. V. refl. Mă fac creț: bătrînilor li se încrețește fruntea de grijĭ. Fig. Mi se încrețise carnea de oroare, mă înfiorasem. V. chĭondorîș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încreți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrețesc, imperf. 3 sg. încrețea; conj. prez. 3 încrețească

încrețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrețésc, imperf. 3 sg. încrețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încrețeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCREȚÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

ÎNCREȚÍ vb. 1. v. cuta. 2. v. rida. 3. a (se) cuta, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbârli. (Suprafața apei se ~ de vânt.) 4. v. ondula.

ÎNCREȚI vb. 1. (GEOL.) a (se) cuta. (Suprafața pămîntului s-a ~ în urma unui seism.) 2. a (se) cuta, a (se) rida, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (S-a ~ la obraz.) 3. a (se) cuta, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Suprafața apei se ~ de vînt.) 4. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

încreți vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.

Intrare: încreți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețire
  • ‑ncrețire
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitu‑
  • ‑ncrețitu‑
  • încrețind
  • ‑ncrețind
  • încrețindu‑
  • ‑ncrețindu‑
singular plural
  • încrețește
  • ‑ncrețește
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrețesc
  • ‑ncrețesc
(să)
  • încrețesc
  • ‑ncrețesc
  • încrețeam
  • ‑ncrețeam
  • încreții
  • ‑ncreții
  • încrețisem
  • ‑ncrețisem
a II-a (tu)
  • încrețești
  • ‑ncrețești
(să)
  • încrețești
  • ‑ncrețești
  • încrețeai
  • ‑ncrețeai
  • încrețiși
  • ‑ncrețiși
  • încrețiseși
  • ‑ncrețiseși
a III-a (el, ea)
  • încrețește
  • ‑ncrețește
(să)
  • încrețească
  • ‑ncrețească
  • încrețea
  • ‑ncrețea
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețise
  • ‑ncrețise
plural I (noi)
  • încrețim
  • ‑ncrețim
(să)
  • încrețim
  • ‑ncrețim
  • încrețeam
  • ‑ncrețeam
  • încrețirăm
  • ‑ncrețirăm
  • încrețiserăm
  • ‑ncrețiserăm
  • încrețisem
  • ‑ncrețisem
a II-a (voi)
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
(să)
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
  • încrețeați
  • ‑ncrețeați
  • încrețirăți
  • ‑ncrețirăți
  • încrețiserăți
  • ‑ncrețiserăți
  • încrețiseți
  • ‑ncrețiseți
a III-a (ei, ele)
  • încrețesc
  • ‑ncrețesc
(să)
  • încrețească
  • ‑ncrețească
  • încrețeau
  • ‑ncrețeau
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețiseră
  • ‑ncrețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încreți, încrețescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face crețuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: descreți
    • format_quote Iazul scînteia ca o oglindă mare de argint: nici o aburire nu-l încrețea. SADOVEANU, O. VI 15. DLRLC
    • format_quote Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
    • format_quote Marea luă o culoare mai întunecată, se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. DLRLC
    • format_quote Apa-n vălurele... se-ncrețește. ALECSANDRI, P. III 278. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își încreți fruntea, pînă i se îngustă cît degetul. CAMILAR, TEM. 172. DLRLC
      • format_quote Domnul Frederic... te îndepărta cu mîna și-și încrețea fruntea. PAS, Z. I 308. DLRLC
      • format_quote Încreți fruntea și-și aținti privirea bolnavă în bagdadie. SADOVEANU, O. I 51. DLRLC
      • format_quote I se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, N. 148. DLRLC
      • format_quote Unii se încrețesc la chip, cînd le vorbește, de ai crede că au mîncat lămîi. PAS, Z. IV 102. DLRLC
      • format_quote Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte și pe sub ochi! VLAHUȚĂ, O. A. III 19. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre pielea, carnea cuiva) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute de acești tîlhari. GHICA, S. 30. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre oameni) A se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote tranzitiv Un vis care m-au încrețit din talpă pîn-în creștet. ALECSANDRI, T. 1086. DLRLC
  • 3. tranzitiv A face părul creț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu m-ai încrețit destul la tîmple. ALECSANDRI, T. 1650. DLRLC
    • format_quote Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri? NEGRUZZI, S. II 179. DLRLC
    • 3.1. reflexiv (Despre păr) A deveni creț (în urma ondulării). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + creț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.