20 de definiții pentru înclina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

înclina2 [At: ALECSANDRI, T. 1514 / V: in~ / Pzi: înclin / E: fr incliner, lat înclinare] 1-2 vtr A-și modifica poziția prin deplasarea părții superioare în jos sau într-o parte Si: a (se) apleca. 3 vr A face o plecăciune, ca formă de salut Si: a (se) pleca, a se închina. 4 vr (Fig; d. soare, stele etc.) A coborî spre asfințit Si: a apune, a scădea. 5 vr (D. zi) A se apropia de sfârșit. 6 vr (Fig) A se declara de acord cu cineva din convingere sau din respect, de frică etc. Si: a accepta, a admite. 7 vi (Fig) A fi dispus să... 8 vi (Fig; udp „de”) A se simți atras, a avea vocație pentru ceva Si: a (se) apleca. 9 vr (Înv; nob) A lua pe cineva pe lângă sine. 10 vrr (Înv; fig; udp „cu”) A avea legături de dragoste cu cineva. 11 vr (Reg; udp „cu”) A se întovărăși.

înclina1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: înclin / E: în- + clin1] (Trs; nob) A pune clini1 (5) la o cămașă, la o haină.

ÎNCLINÁ, înclín, vb.I. 1. Refl. A se îndoi ușor (spre pămînt, în jos), a se pleca. V. încovoia. Poate vream ca să fiu umbră, poate vream să fiu lumină... Sau o floare ce pe țărmuri de pîraie se înclină. MACEDONSKI, O. I 71. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină. EMINESCU, O. I 79. Copilița se înclină, Ca o floare de grădină. ALECSANDRI, P. P. 206. ◊ Tranz. Dima și Fomete au înclinat capetele și au tăcut, ațintindu-și ochii asupra pămîntului. GALAN, Z. R. 30. ♦ A se pleca în fața cuiva în semn de salut, de admirație sau de devotament. V. închina. Tudor și Bîrnovă se înclinară, cu ochii plini de admirație neprefăcută. SADOVEANU, O. VII 83. Vei saluta trecătorii... Te înclini pînă la pămînt. SAHIA, N. 102. Străinu-n cale-i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334. 2. Tranz. A apleca un corp, a-i da o poziție aplecată, a mări înclinația unui corp. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A se coborî (către asfințit); (p. ext. despre zi) a se apropia de sfîrșit. Ceasul e în deseară și ziua se înclină! GALACTION, O. I 34. Soarele se înclina. C. PETRESCU, S. 178. Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. 3. Refl. Fig. A se lăsa convins, a admite, a aproba, a accepta, a se închina. Mă înclin în fața argumentelor tale. 4. Intranz. Fig. (Urmat de o completivă indirectă) A fi dispus să... Înclin să cred că e sincer.Cu atît mai puțin era înclinat să guste în acele împrejurări măreția peisajului. VORNIC, P. 188. ♦ A avea înclinație, a simți vocație, atracție (pentru o disciplină, o meserie etc.). Înclină spre inginerie. 5. Refl. reciproc. Fig. (Învechit) A avea legături de dragoste cu cineva. Oh, cît eram de liniștită pînă a nu mă înclina cu tine. FILIMON, C. 103. Lăsă toate ce avea și se înclină cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121.

ÎNCLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. ♦ refl. A se pleca în fața cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (Fig.) A fi convins, a se convinge. ♦ (Fig.) intr. A fi dispus să... [p. i. înclín, 3,6 -nă, var. inclina vb. I. / < fr. incliner, cf. lat., it. inclinare].

ÎNCLINÁ vb. I. tr., refl. a (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. II. refl. 1. a se pleca în fața cuiva. 2. (fig.) a fi convins, a se convinge. III. intr. (fig.) a fi dispus să... ◊ a se simți atras de ceva. (< fr. /s’/incliner, lat. inclinare)

A SE ÎNCLINÁ mă înclín intranz. 1) A-și schimba poziția normală, lăsându-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o poziție oblică; a se apleca. 3) fig. (despre aștri) A se lăsa spre orizont; a asfinți; a apune; a declina; a coborî; a scăpăta. Soarele înclină spre asfințit. 4) v. A SE ÎNCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinare

A ÎNCLINÁ înclín 1. tranz. A face să se încline; a apleca. 2. intranz. fig. A simți atracție, predispoziție (pentru ceva). ~ spre muzică.[Sil. în-cli-] /<fr. incliner, lat. inclinare

înclinà v. 1. a pune în pieziș, a îndrepta în jos: a înclina capul; 2. a fi aplecat: acest plan inclină; 3. a avea aplecarea sau dispozițiunea: a înclina la pace; 4. a-și îndoi corpul, a se prosterna: se inclina înaintea lui Dumnezeu.

*inclín, a v. tr. (lat. inclino, -áre. V. închin). Plec, aplec: a inclina capu. V. intr. Îs aplecat: acest zid inclină spre nord. Fig. Am aplicațiune, tind: acest copil inclină spre muzică. V. refl. Mă închin, mă aplec: mă inclin înaintea luĭ Dumnezeŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înclina (a ~) vb., ind. prez. 3 încli

încliná vb., ind. prez. 1 sg. înclín, 3 sg. și pl. înclínă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCLINÁ vb. v. apune, asfinți, coborî, dispărea, pieri, pleca.

ÎNCLINÁ vb. 1. apleca. 2. v. povârni. 3. v. strâmba. 4. v. prosterna.

ÎNCLINA vb. 1. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) apleca, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a (se) hîi. (Casa s-a ~ pe-o parte.) 3. a (se) apleca, a (se) lăsa, a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) hîi, (reg.) a (se) șoldi. (Stîlpul de telegraf s-a ~.) 4. a se închina, a se pleca, a se prosterna. (Se ~ adînc în fața lui.)

A (se) înclina ≠ a (se) îndrepta

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încliná, înclín, vb. I (reg.) a pune clini la o cămașă.

Intrare: înclina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclinare
  • ‑nclinare
  • înclinat
  • ‑nclinat
  • înclinatu‑
  • ‑nclinatu‑
  • înclinând
  • ‑nclinând
  • înclinându‑
  • ‑nclinându‑
singular plural
  • încli
  • ‑ncli
  • înclinați
  • ‑nclinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înclin
  • ‑nclin
(să)
  • înclin
  • ‑nclin
  • înclinam
  • ‑nclinam
  • înclinai
  • ‑nclinai
  • înclinasem
  • ‑nclinasem
a II-a (tu)
  • înclini
  • ‑nclini
(să)
  • înclini
  • ‑nclini
  • înclinai
  • ‑nclinai
  • înclinași
  • ‑nclinași
  • înclinaseși
  • ‑nclinaseși
a III-a (el, ea)
  • încli
  • ‑ncli
(să)
  • încline
  • ‑ncline
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclină
  • ‑nclină
  • înclinase
  • ‑nclinase
plural I (noi)
  • înclinăm
  • ‑nclinăm
(să)
  • înclinăm
  • ‑nclinăm
  • înclinam
  • ‑nclinam
  • înclinarăm
  • ‑nclinarăm
  • înclinaserăm
  • ‑nclinaserăm
  • înclinasem
  • ‑nclinasem
a II-a (voi)
  • înclinați
  • ‑nclinați
(să)
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinarăți
  • ‑nclinarăți
  • înclinaserăți
  • ‑nclinaserăți
  • înclinaseți
  • ‑nclinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încli
  • ‑ncli
(să)
  • încline
  • ‑ncline
  • înclinau
  • ‑nclinau
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclinaseră
  • ‑nclinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inclina
  • inclinare
  • inclinat
  • inclinatu‑
  • inclinând
  • inclinându‑
singular plural
  • incli
  • inclinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inclin
(să)
  • inclin
  • inclinam
  • inclinai
  • inclinasem
a II-a (tu)
  • inclini
(să)
  • inclini
  • inclinai
  • inclinași
  • inclinaseși
a III-a (el, ea)
  • incli
(să)
  • incline
  • inclina
  • inclină
  • inclinase
plural I (noi)
  • inclinăm
(să)
  • inclinăm
  • inclinam
  • inclinarăm
  • inclinaserăm
  • inclinasem
a II-a (voi)
  • inclinați
(să)
  • inclinați
  • inclinați
  • inclinarăți
  • inclinaserăți
  • inclinaseți
a III-a (ei, ele)
  • incli
(să)
  • incline
  • inclinau
  • inclina
  • inclinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înclina, înclinverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poate vream ca să fiu umbră, poate vream să fiu lumină... Sau o floare ce pe țărmuri de pîraie se înclină. MACEDONSKI, O. I 71. DLRLC
    • format_quote El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Copilița se înclină, Ca o floare de grădină. ALECSANDRI, P. P. 206. DLRLC
    • format_quote Dima și Fomete au înclinat capetele și au tăcut, ațintindu-și ochii asupra pămîntului. GALAN, Z. R. 30. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face o plecăciune; a (se) pleca, a (se) închina. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Tudor și Bîrnovă se înclinară, cu ochii plini de admirație neprefăcută. SADOVEANU, O. VII 83.
      • format_quote Vei saluta trecătorii... Te înclini pînă la pămînt. SAHIA, N. 102.
      • format_quote Străinu-n cale-i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334.
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre soare) A coborî către asfințit; (despre zi) a se apropia de sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: apune
      • format_quote Ceasul e în deseară și ziua se înclină! GALACTION, O. I 34. DLRLC
      • format_quote Soarele se înclina. C. PETRESCU, S. 178. DLRLC
      • format_quote Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se declara convins. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mă înclin în fața argumentelor tale. DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A fi dispus să... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Înclin să cred că e sincer. DLRLC
    • format_quote Cu atît mai puțin era înclinat să guste în acele împrejurări măreția peisajului. VORNIC, P. 188. DLRLC
    • 3.1. A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: apleca
      • format_quote Înclină spre inginerie. DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc figurat învechit A avea legături de dragoste cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oh, cît eram de liniștită pînă a nu mă înclina cu tine. FILIMON, C. 103. DLRLC
    • format_quote Lăsă toate ce avea și se înclină cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.