21 de definiții pentru încleștat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLEȘTÁT, -Ă, încleștați, -te, adj. 1. Strâns puternic, ca într-un clește. 2. Fig. (Despre bătălii, războaie) Înverșunat, aprig. – V. încleșta.

ÎNCLEȘTÁT, -Ă, încleștați, -te, adj. 1. Strâns puternic, ca într-un clește. 2. Fig. (Despre bătălii, războaie) Înverșunat, aprig. – V. încleșta.

încleștat, ~ă a [At: MARIAN, NA. 376 / Pl: ~ați, ~e / E: încleșta] 1 Strâns puternic, ca în clește Si: (reg) înclefăștat. 2 Agățat puternic, cu disperare de ceva sau de cineva. 3 (D. lupte, războaie) Aprig. 4 Contractat2 (4).

încleștat a. 1. înțepenit: glasul rămase încleștat OD.; 2. fig. aprig: toți la luptă ’s încleștați AL.

încleștát, -ă adj. Înțepenit ca cum ar fi ținut cu cleștele: fălcĭ încleștate. Fig. Aprig, aprins: toțĭ îs încleștațĭ la luptă. Bosunflat și fără gust de vorbă: el stătea încleștat și gata de ceartă.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ Tranz. A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. Refl. A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ Refl. Fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește.

încleșta [At: URECHE, ap. LET. I, 178/6 / Pzi: ~tez / E: în + clește] 1-2 vtr A (se) strânge puternic, ca în clește Si: a (se) înțepeni, (reg) a (se) înclefășta (1-2). 3 vr(Îe) A i se ~ (cuiva) fălcile (sau gura) A i se înțepeni cuiva maxilarele Si: a încleia (5). 4 vr (Pex; îae) A nu mai putea vorbi Si: a amuți. 5 vt A prinde strâns, ca într-un clește, un obiect, un instrument etc. 6 vr A se agăța cu disperare de ceva sau de cineva. 7 vr A rămâne prins de ceva sau de cineva. 8 vrr A se lupta cu îndârjire, corp la corp Si: a se încăiera. 9 vr (Fig; d. bătălii, războaie) A se înteți.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ Tranz. A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. Refl. A se agăța cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ Refl. Fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, cu privire la mîini, pumni, fălci etc.) A strînge puternic, ca un clește. Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198. Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57. Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221. ◊ Expr. A încleșta (sau, refl., a i se încleșta cuiva) fălcile (sau gura) = a înțepeni (sau a i se înțepeni cuiva) maxilarele; p. ext. a amuți, a nu mai putea vorbi (din cauza unei emoții, a unei boli). Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118. ♦ (Cu privire la un obiect, la un instrument) A prinde strîns, ca într-un clește; a strînge cu putere. El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. V. 399. 2. Refl. (Despre mîini, p. ext. despre oameni) A se agăța, a se prinde cu putere (de ceva); a rămîne prins (de ceva). Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304. Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121. ◊ Fig. Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. 3. Refl. (Determinat adesea prin «în (sau «la) luptă») A se încăiera, a se lupta cu îndîrjire, corp la corp. Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72. Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159. ♦ Fig. (Despre război, lupte) A crește în intensitate, a se înteți; a ajunge la încăierare generală, la luptă corp la corp. Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585. Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSDANDRI, P. II 16. Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122. – Prez. ind. pers. 3 și: încleáștă (BELDICEANU, P. 63).

A ÎNCLEȘTÁ ~éz tranz. 1) A prinde ca în clește. 2) A strânge cu putere (ca un clește). ~ pumnii. [Sil. în-cleș-] /în + clește

A SE ÎNCLEȘTÁ mă ~éz intranz. 1) A se închide strâns de tot (ca cleștele). ◊ A i ~ fălcile (sau gura) a-i deveni țapene maxilarele; a nu fi în stare să deschidă gura. 2) A se agăța cu disperare. 3) (despre ființe) A se lua la luptă, apucându-se cu îndârjire. 4) fig. (despre lupte, războaie) A deveni mai intens; a se desfășura mai crâncen. /în + clește

încleștà v. 1. a strânge cu putere, a înțepeni: a încleșta gura, dinții; 2. fig. a se întărâta: războiul se încleștează mai cu foc NEGR. [Lit. a strânge cu cleștele].

încleștéz v. tr. Strîng ca în clește: frigu-mĭ încleștase fălcile în cît nu puteam vorbi. Înțepenesc, fixez: șoĭmu-șĭ încleștase ghearele în gîscă. V. refl. Mă înțepenesc. Fig. Mă întart, mă aprind: se încleștase la luptă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încleșta (a ~) vb., ind. prez. 3 încleștea

încleștá vb., ind. prez. 1 sg. încleștéz, 3 sg. și pl. încleșteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCLEȘTÁT adj. 1. strâns. (Cu pumnii ~ți.) 2. v. crispat.

ÎNCLEȘTÁT adj. v. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent.

încleștat adj. v. APRIG. ASPRU. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. ÎNCRÎNCENAT. ÎNDÎRJIT. ÎNVERȘUNAT. NEÎMPĂCAT. NEPOTOLIT. SÎNGEROS. VAJNIC. VIOLENT.

ÎNCLEȘTAT adj. 1. strîns. (Cu pumnii ~.) 2. contractat, crispat. (O față ~.)

ÎNCLEȘTÁ vb. 1. a strânge. (A ~ dinții, pumnii.) 2. v. crispa. 3. v. încăiera.

ÎNCLEȘTA vb. 1. a strînge. (A ~ dinții, pumnii.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) zgîrci. (Fața i se ~; furia îi ~ fața.) 3. a se încăiera, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.)

Intrare: încleștat
încleștat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleștat
  • ‑ncleștat
  • încleștatul
  • încleștatu‑
  • ‑ncleștatul
  • ‑ncleștatu‑
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștata
  • ‑ncleștata
plural
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștații
  • ‑ncleștații
  • încleștate
  • ‑ncleștate
  • încleștatele
  • ‑ncleștatele
genitiv-dativ singular
  • încleștat
  • ‑ncleștat
  • încleștatului
  • ‑ncleștatului
  • încleștate
  • ‑ncleștate
  • încleștatei
  • ‑ncleștatei
plural
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștaților
  • ‑ncleștaților
  • încleștate
  • ‑ncleștate
  • încleștatelor
  • ‑ncleștatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încleșta, încleștezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198. DLRLC
    • format_quote Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57. DLRLC
    • format_quote Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. V. 399. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune A nu mai putea vorbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: amuți
        • format_quote Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341. DLRLC
        • format_quote O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118. DLRLC
  • 2. reflexiv A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304. DLRLC
    • format_quote Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16. DLRLC
    • format_quote Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121. DLRLC
    • format_quote figurat Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72. DLRLC
    • format_quote Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159. DLRLC
    • 3.1. reflexiv figurat (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înteți
      • format_quote Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585. DLRLC
      • format_quote Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
      • format_quote Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: încleaștă. DLRLC
etimologie:
  • În + clește DEX '09 DEX '98

încleștat, încleștaadjectiv

etimologie:
  • vezi încleșta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.