11 definiții pentru închiria

închiria vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: în + chirie] 1-2 (A da sau) a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; imp) (A da sau) a lua un teren în arendă.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.

închiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 închiriáză, 1 pl. închiriém (-ri-em); conj. prez. 3 închiriéze; ger. închiriínd (-ri-ind)

închiriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriéz, 3 sg. și pl. închiriáză, 1 pl. închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil. -ri-ind)

ÎNCHIRIÁ vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

A ÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie

închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.

închiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie: a închiria de la cineva o casă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

Intrare: închiria
închiria
  • silabație: în-chi-ri-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriere
  • ‑nchiriere
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriind
  • ‑nchiriind
singular plural
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriați
  • ‑nchiriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
(să)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (tu)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
(să)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriași
  • ‑nchiriași
  • închiriaseși
  • ‑nchiriaseși
a III-a (el, ea)
  • închiria
  • ‑nchiria
(să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închirie
  • ‑nchirie
  • închiriase
  • ‑nchiriase
plural I (noi)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
(să)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriarăm
  • ‑nchiriarăm
  • închiriaserăm
  • ‑nchiriaserăm
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (voi)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
(să)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriarăți
  • ‑nchiriarăți
  • închiriaserăți
  • ‑nchiriaserăți
  • închiriaseți
  • ‑nchiriaseți
a III-a (ei, ele)
  • închiria
  • ‑nchiria
(să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiriau
  • ‑nchiriau
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriaseră
  • ‑nchiriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închiria închiriat închiriere

  • 1. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30.
      surse: DLRLC
    • Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81.
      surse: DLRLC
    • Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272.
      surse: DLRLC
    • Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [a da sau a lua] în chirie
    surse: DEX '09 DEX '98