19 definiții pentru încheia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

încheia [At: DOSOFTEI, V. S. 49/1 / V: (îrg) închia, închie / Pzi: închei / E: ml *inclavare] 1 vt A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. 2 vr (D. persoane) A-și strânge, haina, cămașa etc. în copci, în nasturi etc. 3 vr (Spc) A-și lega șireturile de la încălțăminte. 4 vt A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect Si: a îmbina, a uni. 5 vt A potrivi căpriorii, bârnele unei case în capătul sau scobitura celeilalte, fîxându-ie uneori printr-un cui de lemn. 6 vt (Reg) A construi un car punând împreună părțile sale componente. 7-8 vtr (Înv; pan; d. oasele omenești) A (se) fixa unul în altul. 9 vt (Reg) A construi o casă de lemn din bucăți confecționate. 10 vt (Reg; d. o cămașă) A coase la un loc bucăți croite separat. 11 vt (Înv) A zidi. 12 vt (Înv) A plăsmui. 13 vt (Înv) A rosti. 14-15 vtr (D. o acțiune, o operație, muncă etc.) A (se) termina. 16 vr (Îe) A-și ~ zilele sau viața (undeva) A-și petrece ultima perioadă din viață într-un anumit loc. 17 vr (Reg; îe) S-a ~t bobocul Gata, nu mai merge! 18 vr (Reg; îe) A i se ~ (calea în) codru A nu mai avea nici o posibilitate. 19 vr (Reg; îae) A se termina cu plăcerile. 20 vt (Îe) A ~t-o (cu...) A renunțat (la...). 21 vr (Rar) A ajunge la deplină maturitate. 22 vr (D. grămezi, coloane etc.) A se termina la capăt sau în vârf cu... 23 vr (D. lucrări literare, opere, spectacole; udp „cu”) A se sfârși cu... 24 vt A trage concluzii Si: a conchide. 25 vt (Înv) A marca hotarele unei întinderi de pământ Si: a limita, (înv) a hotărnici, a țărmuri. 26 vr (Udp „în”, „întru”) A se reduce la... Si: a se limita, a se mărgini. 27 vr (Înv) A consta din... 28 vt A hotărî printr-un act Si: a determina, a fixa. 29 vt (Înv) A stabili ceva în mod definitiv. 30 vt (Înv) A completa. 31 vr (Reg) A se acoperi peste tot. 32 vt A termina o socoteală. 33 (Fig; îe) A-și ~ catastihul A i se înfunda cuiva. 34-35 vtr A (se) stabili un acord, un tratat, o rezoluție etc. 36 vt (Îe) A ~ pace A face să înceteze ostilitățile. 37 vt (Jur) A contracta o căsătorie. 38 vt (Jur) A lua o hotărâre. 39 vt (Jur) A da o sentință. 40 vt A întocmi un proces verbal, un act oficial etc.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A împreuna părțile, a le strînge alături (fixîndu-le cu ajutorul nasturilor, șireturilor, copcilor etc.); a închide. Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ◊ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și prinde nasturii, copcile de la haine; a se îmbumba. Incheie-te la haină. ♦ (Cu privire la nasturi, șireturi etc.) A trece prin găurile respective; (cu privire la copci) a introduce una într-alta spre a împreuna cele două părți ale îmbrăcămintei, încălțămintei etc. Încheie-ți nasturii. 2. (Cu privire la părțile componente ale unui obiect) A potrivi unul într-altul; a îmbina, a uni, a monta. V. fixa. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44. Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189. ◊ Refl. Fig. Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185. ♦ Refl. (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață. Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5. Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30. II. 1. (Cu privire la o durată de timp, la o muncă, la o acțiune, la o operă etc.) A pune capăt, a sfîrși, a termina. Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85. Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16. Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219. ◊ Refl. A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84. Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72. ♦ (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt; a termina. Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242. Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII. ♦ (Urmat de o completivă directă). A trage concluzia, a conchide. Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că el trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120. ♦ A forma capătul a ceva; a delimita, a mărgini. Tunurile incheie coloana. ◊ (Poetic) Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ♦ Refl. A se limita, a se rezuma la... Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47. Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245. 2. (Cu privire la acorduri, tratate, contracte etc.) A stabili condițiile, a întocmi actul respectiv (și a-l semna). În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415. Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259. La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81. ◊ Refl. pas. Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83. Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73. ♦ A redacta, a alcătui. (Refl. pas.) A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152.

A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părți componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare

A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a isprăvi. ~ discuția. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenții etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanților; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a contracta. Părțile au ~t convenția.~ un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare

A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre acțiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârșit; a se sfârși; a se termina. Sărbătoarea s-a ~t cu marșul fanfarelor. /<lat. inclavare

încheià v. 1. a prinde cu copci, a lega: a încheia nasturii, cămașa; 2. a se articula: unde se încheie brațul cu umărul; 3. a termina: sprâncenele arcate fruntea albă i-o ’ncheie EM.; 4. a concentra: numai în arc se încheia meșteșugul și puterea omului aceluia CR.; 5. a face la sfârșit: a încheia pace, socoteli.4 [Lat. CLAVARE].

închéĭ, a -eĭá v. tr. (d. cheĭe). Îmbumb, fixez pin nasturĭ: îmĭ încheĭ haĭna. Termin, formez sfîrșitu: acest ploton încheĭe compania. Fig. Încheĭ pace, alianță, fac pace, alianță. Încheĭ socoteala, termin socoteala. V. intr. Trag concluziunea, conclud: e bine să n’aĭ nevoĭe de nimenĭ, încheĭe el. V. refl. Mă îmbumb: mă încheĭ la haĭnă. Mă unesc, mă împreun: încheĭetura e locu unde se încheĭe doŭă lucrurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încheia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închei, 3 încheie, 1 pl. încheiem; conj. prez. 3 să încheie; ger. încheind

încheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 sg. și pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd

încheia (ind. prez. 1 sg. închei, 3 sg. și pl. încheie, 1 pl. încheiem)

încheiu, -cheie 3, -cheiam 1 imp., -cheiat prt., -cheiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHEIÁ vb. v. completa, împlini, întregi, limita, mărgini, reduce, rezuma, rotunji, sta.

ÎNCHEIÁ vb. 1. a (se) închide, (reg.) a (se) îmbumba. (A ~ o haină.) 2. v. îmbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfârși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. v. desăvârși. 10. v. sfârși. 11. a se duce, a (se) sfârși, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (înv.) a așeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.

ÎNCHEIA vb. 1. a închide, (reg.) a îmbumba. (A ~ o haină.) 2. a îmbina, a prinde, a uni. (A ~ capetele bîrnelor.) 3. a se articula. (Locul unde se ~ un os.) 4. a epuiza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. a conchide, a sfîrși, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...) 6. a isprăvi, a închide, a sfîrși, a termina. (Să ~ discuția.) 7. a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvîrși. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. a desăvîrși, a sfîrși, a termina. (A ~ opera începută de alții.) 10. a se sfîrși, a se termina, (înv. și pop.) a se petrece, (înv. și reg.) a se obîrși. (Toate trec și se ~.) 11. a se duce, a (se) sfîrși, a se termina, a trece. (S-a ~ și vacanța.) 12. a expira, a se isprăvi, a se sfîrși, a se termina. (S-a ~ termenul de garanție.) 13. a lichida, a sfîrși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 14. a se sfîrși, a se solda, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.) 15. (JUR.) a contracta. (A ~ o căsătorie.) 16. (înv.) a așeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. a semna. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)

încheia vb. v. COMPLETA. ÎMPLINI. ÎNTREGI. LIMITA. MĂRGINI. REDUCE. REZUMA. ROTUNJI. STA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încheiá (închéi, încheiát), vb.1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrși, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcătui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. – 7. A pune capăt. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. *inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Pușcariu 815; REW 2392; DAR) este mai puțin probabilă, și însuși Pușcariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucișare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s. f. (final, sfîrșit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s. m. (montor); încheietor, s. n. (croșetă pentru încheiat nasturii); încheietoare, s. f. (crestătură, fantă; articulație; butonieră; plantă, Sideritis montana); încheietură, s. f. (articulație; loc unde se împreunează două bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl derivă de la un lat. pop. *clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibăra (var. încherbăra, încherbăla, închelbăra, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încăibăra, înhărbăla (după Pușcariu, Dacor., IV, 712-20 și DAR, de la un lat. *incalvarĭāre, de la calvaria „hîrcă”, soluție ce nu pare convingătoare; după Tiktin și Scriban, în legătură cu încăibăra).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se încheia la gură expr. a fi discret; a nu trăda.

Intrare: încheia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiere
  • ‑ncheiere
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatu‑
  • ‑ncheiatu‑
  • încheind
  • ‑ncheind
  • încheindu‑
  • ‑ncheindu‑
singular plural
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiați
  • ‑ncheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (tu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiași
  • ‑ncheiași
  • încheiaseși
  • ‑ncheiaseși
a III-a (el, ea)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiase
  • ‑ncheiase
plural I (noi)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
(să)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiarăm
  • ‑ncheiarăm
  • încheiaserăm
  • ‑ncheiaserăm
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (voi)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
(să)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiarăți
  • ‑ncheiarăți
  • încheiaserăți
  • ‑ncheiaserăți
  • încheiaseți
  • ‑ncheiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiau
  • ‑ncheiau
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiaseră
  • ‑ncheiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încheia, încheiverb

  • 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98
    sinonime: închide
    • format_quote Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. DLRLC
    • format_quote Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • format_quote reflexiv Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. DLRLC
    • format_quote reflexiv Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Incheie-te la haină. Încheie-ți nasturii. DLRLC
  • 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44. DLRLC
    • format_quote Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185. DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață. DLRLC
      • format_quote Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5. DLRLC
      • format_quote Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30. DLRLC
  • 3. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85. DLRLC
    • format_quote Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16. DLRLC
    • format_quote Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219. DLRLC
    • format_quote reflexiv A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84. DLRLC
    • format_quote reflexiv Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. DLRLC
    • format_quote reflexiv A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72. DLRLC
    • 3.1. (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt. DLRLC
      sinonime: termina
      • format_quote Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242. DLRLC
      • format_quote Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII. DLRLC
    • 3.2. reflexiv rar A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. DEX '09 DEX '98
    • 3.3. A trage concluzia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: conchide
      • format_quote Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că ei trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120. DLRLC
    • 3.4. A forma capătul a ceva. DLRLC
      • format_quote Tunurile încheie coloana. DLRLC
      • format_quote poetic Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • 3.5. reflexiv rar A se limita, a se rezuma la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47. DLRLC
      • format_quote Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245. DLRLC
  • 4. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: definitiva
    • format_quote În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415. DLRLC
    • format_quote Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259. DLRLC
    • format_quote La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73. DLRLC
    • 4.1. A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.