10 definiții pentru încâlcitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂLCITÚRĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură.

ÎNCÂLCITÚRĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură.

încâlcitu sf [At: BIBLIA (1688) 361/1 / Pl: ~ri / E: încâlci + -tură] 1 Încâlcire. 2 (Ccr) Încurcătură. 3-4 Încâlcire (3-4).

ÎNCÂLCITÚRĂ ~i f. 1) Obiecte cu părțile componente încâlcite; încurcătură. 2) fig. Lipsă de claritate; încurcătură; confuzie. ~ a unei fraze. /a încâlci + suf. ~tură

ÎNCÎLCITÚRĂ, încîlcituri, s. f. Încîlcire. În jurul nostru tot mai nelămurit vedeam... ca o încîlcitură de linii, o stufărie într-o baltă înghețată. SADOVEANU, P. S. 28. Cum de m-am prins în această încîlcitură de rotițe. CAMIL PETRESCU, T. II 305.

încîlcitúră f., pl. ĭ. Lucru încîlcit. Modu de a încîlci.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încâlcitu s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri

încâlcitu s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri

încâlcitúră s. f., g.-d. art. încâlcitúrii; pl. încâlcitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂLCITÚRĂ s. 1. încurcătură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. v. amestecătură.

ÎNCÎLCITU s. 1. încurcătură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. amestecătură, încîlceală, încîlcire, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)

Intrare: încâlcitură
încâlcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâlcitu
  • ‑ncâlcitu
  • încâlcitura
  • ‑ncâlcitura
plural
  • încâlcituri
  • ‑ncâlcituri
  • încâlciturile
  • ‑ncâlciturile
genitiv-dativ singular
  • încâlcituri
  • ‑ncâlcituri
  • încâlciturii
  • ‑ncâlciturii
plural
  • încâlcituri
  • ‑ncâlcituri
  • încâlciturilor
  • ‑ncâlciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâlcitu, încâlciturisubstantiv feminin

  • 1. Amestecătură, confuzie, încurcătură, încâlcire, întortochetură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În jurul nostru tot mai nelămurit vedeam... ca o încîlcitură de linii, o stufărie într-o baltă înghețată. SADOVEANU, P. S. 28. DLRLC
    • format_quote Cum de m-am prins în această încîlcitură de rotițe. CAMIL PETRESCU, T. II 305. DLRLC
etimologie:
  • Încâlci + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.