13 definiții pentru înștiințat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘTIINȚÁT, -Ă, înștiințați, -te, adj. Căruia i s-a comunicat ceva; avertizat, avizat, somat. [Pr.: -ști-in-] – V. înștiința.

înștiințat, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 193 / Pl: ~ați, ~e / E: înștiința] 1 Căruia i s-a comunicat ceva Si: avertizat, avizat, somat. 2 (Înv) Care a prins de veste. 3 (Înv) Învățat.

ÎNȘTIINȚÁT, -Ă, înștiințați, -te, adj. Căruia i s-a comunicat ceva; avertizat, avizat, somat. – V. înștiința.

ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.

ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.

înștiința [At: M. COSTIN, ap. LET. 14/28 / Pzi: ez / E: în- + știință] 1 vt A aduce la cunoștință Si: a anunța, a avertiza, a aviza, a comunica, a informa, a notifica. 2 vr (Înv) A lua cunoștință. 3 vr A prinde de veste.

ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A informa (despre ceva), a aduce la cunoștință, a da de știre, a face cunoscut; a încunoștința. A! dar uitasem să te înștiințez. Mîine seară sîntem invitați în oraș la masă. ARGHEZI, P. T. 134. Turturica ajunsese la Împăratul-Verde și-l înștiințase. CREANGĂ, P. 277. Lăpușneanul, pre care îl înștiințase de pornirea norodului, trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. pas. (Învechit) Acest sunet, acest nume valurile îl primesc; Unul altuia îi spune; Dunărea se-nștiințează. ALEXANDRESCU, P. 133.

A ÎNȘTIINȚÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent a anunța; a informa. /în + știință

înștiințà v. a face cunoscut, a da de știre, a anunța, a notifică. [V. știință].

înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înștiința (a ~) (-ști-in-) vb., ind. prez. 3 înștiințea

înștiințá vb. (sil. -ști-in-), ind. prez. 1 sg. înștiințéz, 3 sg. și pl. înștiințeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘTIINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.

ÎNȘTIINȚA vb. 1. a anunța, a aviza, a informa, a încunoștința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunța, a comunica, a informa, a încunoștința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. a avertiza, a informa, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)

Intrare: înștiințat
înștiințat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înștiințat
  • ‑nștiințat
  • înștiințatul
  • înștiințatu‑
  • ‑nștiințatul
  • ‑nștiințatu‑
  • înștiința
  • ‑nștiința
  • înștiințata
  • ‑nștiințata
plural
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
  • înștiințații
  • ‑nștiințații
  • înștiințate
  • ‑nștiințate
  • înștiințatele
  • ‑nștiințatele
genitiv-dativ singular
  • înștiințat
  • ‑nștiințat
  • înștiințatului
  • ‑nștiințatului
  • înștiințate
  • ‑nștiințate
  • înștiințatei
  • ‑nștiințatei
plural
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
  • înștiințaților
  • ‑nștiințaților
  • înștiințate
  • ‑nștiințate
  • înștiințatelor
  • ‑nștiințatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înștiința, înștiințezverb

  • 1. A aduce la cunoștință; a da de știre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A! dar uitasem să te înștiințez. Mîine seară sîntem invitați în oraș la masă. ARGHEZI, P. T. 134. DLRLC
    • format_quote Turturica ajunsese la Împăratul-Verde și-l înștiințase. CREANGĂ, P. 277. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul, pre care îl înștiințase de pornirea norodului, trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
    • 1.1. reflexiv învechit A lua cunoștință, a prinde de veste. DEX '09 DEX '98
      sinonime: afla
      • format_quote Acest sunet, acest nume valurile îl primesc; Unul altuia îi spune; Dunărea se-nștiințează. ALEXANDRESCU, P. 133. DLRLC
etimologie:
  • În + știință DEX '09 DEX '98

înștiințat, înștiințaadjectiv

etimologie:
  • vezi înștiința DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.