16 definiții pentru înțesat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚESÁT, -Ă, înțesați, -te, adj. Înghesuit, îndesat; plin, ticsit. – V. înțesa.

ÎNȚESÁT, -Ă, înțesați, -te, adj. Înghesuit, îndesat; plin, ticsit. – V. înțesa.

înțesat, ~ă a [At: PĂSCULESCU, L. P., ap. DA / V: ~sit / Pl: ~ați, ~e / E: înțesa] 1 Împletit foarte strâns. 2 Amestecat prin intercalare. 3 Umplut prin îngrămădire. 4 Îngrămădit într-un spațiu redus Si: îndesat, ticsit. 5 (Fig) Întețit.

înțesat a. plin, îndesat. [Origină necunoscută].

ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A vârî, a băga o cantitate mare într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”.

înțesa [At: PISCUPESCU, O. 69/6 / V: (cscj) ~si / Pzi: es și (înv) ~sez / E: ns cf lat intexo,-are, slv честь] 1 vt A împleti foarte strâns. 2-3 vtr A (se) intercala. 4 vt A îngrămădi într-un spațiu redus Si: a ticsi, a îndesa. 5 vr (Fig) A se înteți. 6-7 vtr A (se) umple prin îngrămădire.

ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A vârî, a băga într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”.

ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A umple tare, a îngrămădi (o cantitate mare) într-un loc limitat; a îmbîcsi. V. îndesa, ticsi. Două cergi grosolane, înțesate cu fire de fîn. DUMITRIU, N. 151. Străzile din centru erau înțesate, abia puteai răzbate. SADOVEANU, O. VI 477. Peronul gării... este înțesat de lume. CARAGIALE, N. S. 61. ◊ Refl. pas. La fiecare oprire, vagoanele acelea se înțesau mai tare, urcau soldați cu mantale ude. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/1. ♦ Refl. A deveni mai des, a se îndesi; a crește în intensitate. (Fig.) Tusea aceea de uriaș se înțesa și obuzele cădeau unul după altul. CAMILAR, N. I 55.

A ÎNȚESÁ înțés tranz. 1) rar (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui; a îmbulzi; a bâcși. 2) (recipiente) A umple până la refuz. /<lat. intexare

înțés, a v. tr. (Se conj. ca îndes). Vest. Umplu, îmbîcsesc. V. refl. Mă umplu, mă îmbîcsesc: covoru s’a înțesat de praf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțesa (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeasă; conj. prez. 3 înțese

înțesá vb., ind. prez. 1 sg. înțés, 3 sg. și pl. înțeásă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțése

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚESÁT adj. 1. împânzit, plin, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~.) 2. v. doldora.

ÎNȚESAT adj. 1. împînzit, plin, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~.) 2. doldora, încărcat, îndesat, plin, ticsit. (~ de...)

ÎNȚESÁ vb. a (se) împânzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de oameni.)

ÎNȚESA vb. a (se) împînzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de oameni.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înțesá (înțés, înțesát), vb. – A umple, a ticsi, a îndesa. Lat. incessare, „a invada, a pătrunde”, intensiv de la incedĕre. Rezultatul normal, *incesa, a suferit o disimulație c..sț..s, ca în cesalățesală; și, apropiat astfel fonetic de țese, a căpătat un sens confuz secundar de „a se amesteca”, cf. DAR. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; Țicăloiu, ZRPh., XLI, 589); din lat. *intexare în loc de intexĕre (Pușcariu, Dacor., IV, 705; DAR), bazat pe sensul secundar menționat, care nu ajunge pentru a explica semantismul, din lat. *insitiare (Giuglea, Dacor., II, 823); din lat. *insatiātus, printr-o metateză de la *însățat (Pascu, Arch. Rom., VIII, 556); de la *înțesta, bazat pe țeastă „vîrf, culme” (Iordan, BF, II, 198).

Intrare: înțesat
înțesat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțesat
  • ‑nțesat
  • înțesatul
  • înțesatu‑
  • ‑nțesatul
  • ‑nțesatu‑
  • înțesa
  • ‑nțesa
  • înțesata
  • ‑nțesata
plural
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesații
  • ‑nțesații
  • înțesate
  • ‑nțesate
  • înțesatele
  • ‑nțesatele
genitiv-dativ singular
  • înțesat
  • ‑nțesat
  • înțesatului
  • ‑nțesatului
  • înțesate
  • ‑nțesate
  • înțesatei
  • ‑nțesatei
plural
  • înțesați
  • ‑nțesați
  • înțesaților
  • ‑nțesaților
  • înțesate
  • ‑nțesate
  • înțesatelor
  • ‑nțesatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțesa, înțesverb

  • 1. A vârî, a băga o cantitate mare într-un spațiu redus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Două cergi grosolane, înțesate cu fire de fîn. DUMITRIU, N. 151. DLRLC
    • format_quote Străzile din centru erau înțesate, abia puteai răzbate. SADOVEANU, O. VI 477. DLRLC
    • format_quote Peronul gării... este înțesat de lume. CARAGIALE, N. S. 61. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv La fiecare oprire, vagoanele acelea se înțesau mai tare, urcau soldați cu mantale ude. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/1. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A se înteți. DEX '09 DEX '98
      sinonime: înteți
      • format_quote Tusea aceea de uriaș se înțesa și obuzele cădeau unul după altul. CAMILAR, N. I 55. DLRLC
      • diferențiere A deveni mai des, a se îndesi; a crește în intensitate. DLRLC
        sinonime: îndesi
etimologie:

înțesat, înțesaadjectiv

etimologie:
  • vezi înțesa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.