8 definiții pentru înșelare (amăgire)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘELÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie. – V. înșela.

ÎNȘELÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie. – V. înșela.

înșelare2 sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 133 / Pl: ~lări / V: (reg) ~șal~, ~șăl~ / E: înșela2] 1 (Înv) Câștigare. 2 Inducere în eroare Si: înșelat2 (2). 3 Păgubire a cuiva mințind Si: înșelat2 (3). 4 Dezamăgire. 5 Funcționare defectuoasă a memoriei, a simțurilor, care dau o imagine eronată a realității Si: înșelat2 (5). 6 Formare a unei păreri greșite despre cineva sau ceva Si: înșelat2 (6). 7 Escrocare a cuiva Si: înșelat2 (7). 8 Infidelitate conjugală Si: înșelat2 (8). 9 Necredință în dragoste Si: înșelat2 (9). 10 Seducere a unei femei Si: înșelat2 (10).

ÎNȘELÁRE1, înșelări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înșela1; inducere în eroare, înșelăciune. ◊ Expr. Înșelare a așteptărilor cuiva (sau a unei așteptări) = dezamăgire. Prin această înșelare a unei anumite așteptări ne explicăm, în parte, nereușita «Năpastei», care merită cu totul altă soartă. GHEREA, ST. CR. II 133. 2. Iluzie. Celor care asudă lacrimi și sînge în robie li se dă înșelarea unui vis într-un liman veșnic. SADOVEANU, P. M. 139.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșelare s. f., g.-d. art. înșelării

înșelare s. f., g.-d. art. înșelării

înșeláre s. f.. g.-d. art. înșelării; pl. înșelări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘELÁRE s. 1. ademenire, amăgire, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mâgliseală, mâglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva cu vorbe mincinoase.) 2. trădare. (~ soției.) 3. v. escrocare.

ÎNȘELARE s. 1. ademenire, amăgire, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. trădare. (~ soției.) 3. escrocare, pungășire, (fam.) potlogărire. (~ unei persoane.)

Intrare: înșelare (amăgire)
înșelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșelare
  • ‑nșelare
  • înșelarea
  • ‑nșelarea
plural
  • înșelări
  • ‑nșelări
  • înșelările
  • ‑nșelările
genitiv-dativ singular
  • înșelări
  • ‑nșelări
  • înșelării
  • ‑nșelării
plural
  • înșelări
  • ‑nșelări
  • înșelărilor
  • ‑nșelărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșelare, înșelărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; inducere în eroare. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Înșelăciune. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble Înșelare a așteptărilor cuiva (sau a unei așteptări) = dezamăgire. DLRLC
        sinonime: dezamăgire
        • format_quote Prin această înșelare a unei anumite așteptări ne explicăm, în parte, nereușita «Năpastei», care merită cu totul altă soartă. GHEREA, ST. CR. II 133. DLRLC
    • 1.2. Iluzie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: iluzie
      • format_quote Celor care asudă lacrimi și sînge în robie li se dă înșelarea unui vis într-un liman veșnic. SADOVEANU, P. M. 139. DLRLC
etimologie:
  • vezi înșela DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.