11 definiții pentru înșelător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘELĂTÓR, -OÁRE, înșelători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor. – Înșela + suf. -ător.

ÎNȘELĂTÓR, -OÁRE, înșelători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor. – Înșela + suf. -ător.

înșelător, ~oare [At: CORESI, EV. 208/5 / V: (reg) ~șăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: înșela] 1-2 smf, a (Persoană) care induce în eroare și abuzează de buna-credință a cuiva Si: înșelăcios (1-2). 3 sm (Înv) Diavol.

ÎNȘELĂTÓR, -OÁRE, înșelători, -oare, adj. Care induce în eroare, care înșală, care amăgește; amăgitor. Dar dragul meu, aparența e înșelătoare. C. PETRESCU, C. V. 108. ♦ (Substantivat) Persoană necinstită, care trăiește din înșelătorii; escroc, pungaș. (Cu pronunțare regională) Ah! înșălătorul, cum m-a amăgit! ȘEZ. III 131.

ÎNȘELĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înșală; care induce în eroare; iluzoriu. Aspect ~. Aparențe ~oare. /a înșela + suf. ~ător

înșelătór, -oáre adj. și s. Care înșeală, care amăgește. Șarlatan. Seducător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșelător adj. m., pl. înșelători; f. sg. și pl. înșelătoare

înșelătór adj. m., pl. înșelătóri; f. sg. și pl. înșelătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘELĂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. seducător. 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mâglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~oare.) 3. adj. v. iluzoriu. 4. adj. v. perfid. 5. s. v. escroc.

ÎNȘELĂTOR s., adj. 1. s., adj. ademenitor, amăgitor, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.) 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 3. adj. iluzoriu, neîntemeiat, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 4. adj. perfid, viclean, (livr.) insidios. (O propunere ~.) 5. s. escroc, hoț, impostor, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Betrogene Betrüger (germ. „Înșelători înșelați”). Formulată de Lessing în poemul dramatice Nathan Înțeleptul, expresia a cunoscut o rapidă celebritate. În actul III, scena 7, din această piesă, Nathan povestește sultanului Saladin o legendă cu trei fii care au moștenit de la tatăl lor cîte un inel de aur. Fiecare pretinzînd că inelul lui e cel veritabil, s-a ajuns la judecată. Și judele le spuse că nici unul dintre inele nu-i cel adevărat. Tustrei sînt înșelători înșelați, căci tatăl lor, în loc de unul, făcu trei inele. Judecătorul hotărî ca cei trei urmași să se ia la întrecere și, prin iubire, blîndețe și evlavie, să pună în lumină puterea pietrei. Și dacă această putere se va arăta la copiii stră-stră-strănepoților, atunci un alt judecător mai înțelept îi va chema din nou peste o mie de ani în fața judecății și va decide. Povestea lui Lessing cu cei trei feciori și cele trei inele este bineînțeles o parabolă și se referă la cele trei religii: creștină, musulmană și mozaică. Expresia betrogene Betrüger din piesa Nathan Înțeleptul (terminată în anul 1779) s-a impus, și de atunci e folosită în toate ocaziile potrivite. În ce privește ideea, Lessing a avut precursori. Cu o sută de ani înaintea lui, La Fontaine, în fabula Le coq et le renard (Cocoșul și vulpea), spunea: „Cest un double plaisir de tromper le trompeur” (E o dublă plăcere să înșeli pe înșelător). LIT.

Intrare: înșelător
înșelător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșelător
  • ‑nșelător
  • înșelătorul
  • înșelătoru‑
  • ‑nșelătorul
  • ‑nșelătoru‑
  • înșelătoare
  • ‑nșelătoare
  • înșelătoarea
  • ‑nșelătoarea
plural
  • înșelători
  • ‑nșelători
  • înșelătorii
  • ‑nșelătorii
  • înșelătoare
  • ‑nșelătoare
  • înșelătoarele
  • ‑nșelătoarele
genitiv-dativ singular
  • înșelător
  • ‑nșelător
  • înșelătorului
  • ‑nșelătorului
  • înșelătoare
  • ‑nșelătoare
  • înșelătoarei
  • ‑nșelătoarei
plural
  • înșelători
  • ‑nșelători
  • înșelătorilor
  • ‑nșelătorilor
  • înșelătoare
  • ‑nșelătoare
  • înșelătoarelor
  • ‑nșelătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșelător, înșelătoareadjectiv

etimologie:
  • Înșela + sufix -ător. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.