14 definiții pentru împunsătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură.

împunsătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: împunge + -(ă)tură] 1-6 Împungere (1-6). 7 (Fig) Contrazicere. 8 (Fig) Ofensare. 9-11 Împungere (9-11). 12 Împungere (2) cu acul la cusături. 13 (Ccr) Loc unde a pătruns acul sau vârful ascuțit al altui obiect.

ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură.

ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde s-a împuns. (Fig.) Cusătură Fără împunsătură (Scrisoarea). GOROVEI, C. 341. ♦ Înțepătură. Degete pline de împunsături. 2. Fig. Vorbă de spirit usturătoare, glumă înțepătoare; înțepătură cu vorba, aluzie răutăcioasă. Au început să se-ntețească femeile la vorbă, și din vorbă la împunsături, și de-acolea ceartă la toartă. CARAGIALE, P. 108. A mai avut cu amicul său oarecare mici împunsături. id. O. III 265. Satirele lui sînt înarmate cu împunsături. GHICA, S. 672.

ÎMPUNSĂTÚRĂ ~i f. 1) Senzație dureroasă provocată prin împungere; înțepătură. 2) Împungere nerepetată. 3) Loc împuns. 4) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; înțepătură; șfichi. /împuns + suf. ~ătură

împunsătură f. 1. efectul împungerii: îmboldire; 2. fig. vorbă isteață plină de vioiciune.

împunsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împungeriĭ: pe corpu luĭ eraŭ doŭă împunsăturĭ de sabie. Fig. Pișcătură, atac cu vorba: împunsăturile ziarelor. – Vechĭ și (îm)punsură și (îm)puntură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împunsătu s. f., g.-d. art. împunsăturii; pl. împunsături

împunsătu s. f., g.-d. art. împunsăturii; pl. împunsături

împunsătu s. f., g.-d. art. împunsăturii; pl. împunsături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUNSĂTU s. v. înțepătură.

ÎMPUNSĂTU s. v. ironie, persiflare, zeflemea.

ÎMPUNSĂTU s. înțepătură, (înv.) puntură.

împunsătu s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.

Intrare: împunsătură
împunsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împunsătu
  • ‑mpunsătu
  • împunsătura
  • ‑mpunsătura
plural
  • împunsături
  • ‑mpunsături
  • împunsăturile
  • ‑mpunsăturile
genitiv-dativ singular
  • împunsături
  • ‑mpunsături
  • împunsăturii
  • ‑mpunsăturii
plural
  • împunsături
  • ‑mpunsături
  • împunsăturilor
  • ‑mpunsăturilor
vocativ singular
plural
împuntură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuntură
  • ‑mpuntură
  • împuntura
  • ‑mpuntura
plural
  • împunturi
  • ‑mpunturi
  • împunturile
  • ‑mpunturile
genitiv-dativ singular
  • împunturi
  • ‑mpunturi
  • împunturii
  • ‑mpunturii
plural
  • împunturi
  • ‑mpunturi
  • împunturilor
  • ‑mpunturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împunsătu, împunsăturisubstantiv feminin

  • 1. Împungere cu acul, la cusături. DEX '09 DLRLC
    • format_quote figurat Cusătură Fără împunsătură (Scrisoarea). GOROVEI, C. 341. DLRLC
  • 2. figurat Vorbă de spirit usturătoare, glumă înțepătoare; înțepătură (2.) cu vorba, aluzie răutăcioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au început să se-ntețească femeile la vorbă, și din vorbă la împunsături, și de-acolea ceartă la toartă. CARAGIALE, P. 108. DLRLC
    • format_quote A mai avut cu amicul său oarecare mici împunsături. CARAGIALE, O. III 265. DLRLC
    • format_quote Satirele lui sînt înarmate cu împunsături. GHICA, S. 672. DLRLC
etimologie:
  • Împuns (participiul lui împunge) + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.