23 de definiții pentru împuținare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.

ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.

împuținare sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 228 / Pl: ~nări / E: împuțina] 1 Reducere a numărului Si: împuținat1 (1). 2 Reducere a cantității Si: împuținat1 (2). 3 Reducere a dimensiunilor Si: împuținat1 (3). 4 (Spc) Reducere a forței fizice Si: împuținat1 (4). 5 (Spc) Slăbire. 6 (Fig) Descurajare. 7 (Fig) Înfricoșare.

ÎMPUȚINÁRE s. f. Acțiunea de a se împuțina; scădere, diminuare, reducere. Orice împuținare a libertății în om este o împuținare de ființa sa, o degradare. BOLINTINEANU, O. 255.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

împuțina [At: PSALT. 232/9 / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.

A ÎMPUȚINÁ ~éz tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin

A SE ÎMPUȚINÁ mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at.A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin

împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împuținare s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări

împuținare s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări

împuțináre s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări

împuțina (a ~) vb., ind. prez. 3 împuținea

împuținá vb., ind. prez. 1 sg. împuținéz, 3 sg. și pl. împuțineáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUȚINARE s. descreștere, diminuare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...)

ÎMPUȚINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

A se împuțina ≠ a se înmulți

A (se) împuțina ≠ a (se) înmulți, a mări, a spori

Intrare: împuținare
împuținare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuținare
  • ‑mpuținare
  • împuținarea
  • ‑mpuținarea
plural
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținările
  • ‑mpuținările
genitiv-dativ singular
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținării
  • ‑mpuținării
plural
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținărilor
  • ‑mpuținărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împuțina, împuținezverb

  • 1. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. DLRLC
    • format_quote Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. DLRLC
    • format_quote Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. DLRLC
    • format_quote Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. DLRLC
    • format_quote figurat Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. DLRLC
    • chat_bubble A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
etimologie:
  • În + puțin DEX '98 DEX '09

împuținare, împuținărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împuțina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.