14 definiții pentru împlini

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda.Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin).

ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda.Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin).

împlini [At: (a. 1661) URICARIUL XXV, 60 / Pzi: ~nesc / E: în- + plini] 1 vt (Înv) A umple un gol. 2-3 vtr (Înv) A (se) face plin. 4 vt A lichida o lipsă. 5 vt (Imp) A înlocui. 6 vt (Imp) A compensa. 7 vt (Înv) A completa locurile neocupate. 8 vt A ajunge la numărul cerut. 9 vt A completa o fracție până când devine număr întreg. 10 vt A trăi un număr de ani, a atinge o anumită vârstă. 11 vr A trece vremea până la un anumit termen dat. 12-13 vtr (Îe) A i se ~ cuiva sau a o ~ cu cineva A (se) pune capăt unei relații. 14-15 vtr (Îae) A o păți rău cu cineva. 16 vr (D. corpul oamenilor) A se îngrășa. 17-18 vtr A (se) termina de achitat o datorie. 19 vt (Înv) A executa un datornic. 20 vt A duce la bun sfârșit o însărcinare, o misiune. 21 vt (Înv) A completa un formular. 22-23 vtr A (se) îndeplini o dorință, un vis. 24 vt A realiza un scop propus. 25 vt A satisface capriciile cuiva. 26 vt A îndestula nevoile cuiva. 27 vt A ține o promisiune. 28 vt A respecta o lege, o dispoziție. 29 vt A se supune unei porunci. 30 vt A avea funcția de... 31 vt A executa o condamnare. 32 vt A îndeplini o formalitate. 33 vt (Înv; pex) A termina ceva. 34 vt (Înv; pex) A face ceva. 35 vr (Fig) A se desăvârși. 36-37 (Înv) vtr A (se) adeveri o prorocie, o prevestire. 38 vt (Îe) A-și ~ somnul A dormi suficient.

ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. (Complementul e o noțiune de timp exprimată în ani, zile etc.) A atinge vîrsta de... Era pe atunci o codană care abia împlinise treisprezece ani, dar crescuse înaltă de părea de optsprezece. CAMIL PETRESCU, O. I 17. Copilul împlinea cincisprezece ani. ISPIRESCU, L. 2. Tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. ALECSANDRI, T. I 190. 2. Refl. A se scurge, a trece un timp de... (pînă la un anumit termen). Nu s-a împlinit timpul să mor. DAVIDOGLU, M. 28. Trecu pe urmă la alt bolnav să-i dea o lingură de doctorie, căci se împlinise ceasul. MIRONESCU, S. A. 126. Dar nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169. 3. Tranz. A face să fie plin; a completa, a umple (un gol, o lipsă etc.). Cele opt medalioane sculpturale care, alăturate cîte două, împlinesc golurile dintre columne, dasupra arcadelor laterale, ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului. ODOBESCU, S. III 73. Păhăruțul turcului Cu rachiu să-l îndoiești Și cu vin să-l împlinești, Cu catran să-l cătrănești! TEODORESCU, P. P. 667. ♦ Refl. (Despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, suma, valoarea dorită, indicată, necesară. Luați în mînă cîte un răboj și tăiați de cîte ori vă voi zice eu, pînă s-o împlini numărul. ISPIRESCU, U. 29. Împlinindu-să șapte dungi, însămna pe copaciul al doilea altă dungă. DRĂGHICI, R. 55. 4. Refl. (Despre persoane) A se dezvolta, a se rotunji la corp, a se îngrășa. Uliana însă s-a împlinit iarăși și s-a făcut mai frumoasă ca înainte. DUMITRIU, P. F. 55. ♦ Fig. A se desăvîrși. Condițiile materiale împiedecau pe oameni să se realizeze, să se împlinească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/5. 5. Tranz. A aduce la îndeplinire, a realiza, a îndeplini, a satisface. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Am venit să-ți spun că slujba cu care m-ai însărcinat o voi împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani. ISPIRESCU, L. 24. Iată banii, spre dovadă că sînt gata a împlini toate dorințele matale. ALECSANDRI, T. I 80. ◊ Refl. pas. Și cînd se duce împăratul și vede cum se împlinise de bine poronca lui, se umple de bucurie. CREANGĂ, P. 265. ◊ Refl. Ce este? întrebă scurt tatarul. – Să vedem dacă se împlinesc vorbele mele, răspunse Bîrnovă rîzînd înăbușit. SADOVEANU, O. VII 28. Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine, Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad. EMINESCU, O. I 92. 6. Tranz. (Cu privire la obligații bănești) A achita, a plăti. Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. ♦ (Învechit) A obliga (pe un datornic) să plătească, a executa, a încasa (o datorie) cu forța. Mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească. VLAHUȚĂ, O. A. 357. Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154. 7. (În expr.) A o împlini cu cineva = a o păți cu cineva. Cu cucoana Marieta o-mplinești numaidecît. HOGAȘ, DR. II 70. Poartă-te bine... c-apoi o împlinești cu mine. ALECSANDRI, T. 142. I s-a împlinit = i s-a înfundat, a sfeclit-o, a băgat-o pe mînecă, a dat de dracu. Hait! I s-a împlinit lui Tache... Nenea e supărat foc. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: pliní (COȘBUC, P. I 151, NEGRUZZI, S. II 233, ȘEZ. V 35) vb. IV.

A ÎMPLINÍ ~ésc tranz. 1) pop. A face să fie plin; a completa; a întregi; a complini. ◊ ~ o vârstă (sau un număr de ani) a atinge o anumită vârstă (sau un anumit număr de ani). A-și ~ somnul a dormi suficient. A o ~ (cu cineva) a) a intra la nevoie cu cineva; a o păți; b) a înceta relațiile cu cineva. 2) înv. (datorii bănești) A face să nu mai existe; a stinge; a plăti; a achita. 3) înv. (persoane) A obliga să plătească datoria. 4) (sarcini, planuri etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a îndeplini. [Sil. îm-pli-] /<lat. implinire

A SE ÎMPLINÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre timp sau termene) A ajunge la sfârșit; a se consuma în întregime; a expira. S-au ~it 100 de ani... 2) (despre cantități) A atinge limita prevăzută. 3) (despre ființe) A deveni (mai) plin, mai gras; a se rotunji; a se îngrășa. 4) (despre previziuni, spuse etc.) A deveni realitate; a se transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a realiza. /<lat. implinire

împliní v. 1. a face, a ținea pe deplin: a împlini o promisiune, o condițiune; 2. a avea pe deplin: copilul împlinia 15 ani; 3. a executa: a împlini o poruncă; 4. a completa: a împlini banii ce lipsiau; 5. a se realiza: toate li s’au împlinit; 6. a lua sfârșit: acuși o împlinești cu mine AL. [Vechiu-rom. plinì = lat. PLENESCERE].

împlinésc v. tr. (d. plin. V. plinesc). Umplu, întregesc, completez: a’mplini baniĭ care maĭ lipseaŭ. Ajung la un termin, am deplin, realizez, îndeplinesc (aniĭ de etate orĭ de serviciŭ, rolu pe care-l aveam ș. a.). A o împlini cu cineva, cu ceva, a o sfîrși răŭ, a o păți: bețivu a’mplinit-o cu chefurile. Fac întocmaĭ, îndeplinesc, satisfac, execut: a’mplini o promisiune, o condițiune, un ordin. Execut, percep biru (îl încasez) orĭ pun sechestru: perceptoru l-a’mplinit. V. refl. Devin deplin: s’a’mplinit timpu de serviciu. Ți s’a’mplinit, hoțule, ți s’a’nfundat, aĭ pățit-o!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împlini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinesc, imperf. 3 sg. împlinea; conj. prez. 3 împlinească

împliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 sg. și pl. împlineáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPLINÍ vb. 1. (înv. și reg.) a (se) plini, (înv.) a sosi, a (se) umple. (Se împlinesc trei ani astăzi de când...) 2. v. expira. 3. a se scurge, a trece. (S-au împlinit 100 de ani de la...) 4. v. completa. 5. v. îngrășa. 6. v. dezvolta. 7. v. executa. 8. v. îndeplini. 9. a asculta, a îndeplini, a satisface. (I-a împlinit toate capriciile.) 10. v. desăvârși. 11. v. realiza. 12. v. adeveri.

ÎMPLINÍ vb. v. executa, păți.

ÎMPLINI vb. 1. (înv. și reg.) a (se) plini, (înv.) a sosi, a (se) umple. (A ~ trei ani astăzi.) 2. a expira. (Se ~ data la care trebuia să...) 3. a se scurge, a trece. (S-au ~ 100 de ani de la...) 4. a completa, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 5. a (se) îngrășa, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încarna. (S-a ~ bine.) 6. a se dezvolta. (S-a mai ~ fizicește.) 7. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 8. a îndeplini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorința.) 9. a asculta, a îndeplini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 10. a desăvîrși, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.) 11. a se îndeplini, a se înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întîmpla, (înv. și reg.) a se plini. (S-a ~ prorocirea lui.) 12. a se adeveri, a se confirma, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~ întocmai.)

Intrare: împlini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlini
  • ‑mplini
  • împlinire
  • ‑mplinire
  • împlinit
  • ‑mplinit
  • împlinitu‑
  • ‑mplinitu‑
  • împlinind
  • ‑mplinind
  • împlinindu‑
  • ‑mplinindu‑
singular plural
  • împlinește
  • ‑mplinește
  • împliniți
  • ‑mpliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlinesc
  • ‑mplinesc
(să)
  • împlinesc
  • ‑mplinesc
  • împlineam
  • ‑mplineam
  • împlinii
  • ‑mplinii
  • împlinisem
  • ‑mplinisem
a II-a (tu)
  • împlinești
  • ‑mplinești
(să)
  • împlinești
  • ‑mplinești
  • împlineai
  • ‑mplineai
  • împliniși
  • ‑mpliniși
  • împliniseși
  • ‑mpliniseși
a III-a (el, ea)
  • împlinește
  • ‑mplinește
(să)
  • împlinească
  • ‑mplinească
  • împlinea
  • ‑mplinea
  • împlini
  • ‑mplini
  • împlinise
  • ‑mplinise
plural I (noi)
  • împlinim
  • ‑mplinim
(să)
  • împlinim
  • ‑mplinim
  • împlineam
  • ‑mplineam
  • împlinirăm
  • ‑mplinirăm
  • împliniserăm
  • ‑mpliniserăm
  • împlinisem
  • ‑mplinisem
a II-a (voi)
  • împliniți
  • ‑mpliniți
(să)
  • împliniți
  • ‑mpliniți
  • împlineați
  • ‑mplineați
  • împlinirăți
  • ‑mplinirăți
  • împliniserăți
  • ‑mpliniserăți
  • împliniseți
  • ‑mpliniseți
a III-a (ei, ele)
  • împlinesc
  • ‑mplinesc
(să)
  • împlinească
  • ‑mplinească
  • împlineau
  • ‑mplineau
  • împlini
  • ‑mplini
  • împliniseră
  • ‑mpliniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plini
  • plinire
  • plinit
  • plinitu‑
  • plinind
  • plinindu‑
singular plural
  • plinește
  • pliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plinesc
(să)
  • plinesc
  • plineam
  • plinii
  • plinisem
a II-a (tu)
  • plinești
(să)
  • plinești
  • plineai
  • pliniși
  • pliniseși
a III-a (el, ea)
  • plinește
(să)
  • plinească
  • plinea
  • plini
  • plinise
plural I (noi)
  • plinim
(să)
  • plinim
  • plineam
  • plinirăm
  • pliniserăm
  • plinisem
a II-a (voi)
  • pliniți
(să)
  • pliniți
  • plineați
  • plinirăți
  • pliniserăți
  • pliniseți
a III-a (ei, ele)
  • plinesc
(să)
  • plinească
  • plineau
  • plini
  • pliniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împlini, împlinescverb

  • 1. tranzitiv A atinge vârsta de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era pe atunci o codană care abia împlinise treisprezece ani, dar crescuse înaltă de părea de optsprezece. CAMIL PETRESCU, O. I 17. DLRLC
    • format_quote Copilul împlinea cincisprezece ani. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote Tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. ALECSANDRI, T. I 190. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu s-a împlinit timpul să mor. DAVIDOGLU, M. 28. DLRLC
    • format_quote Trecu pe urmă la alt bolnav să-i dea o lingură de doctorie, căci se împlinise ceasul. MIRONESCU, S. A. 126. DLRLC
    • format_quote Dar nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169. DLRLC
    • 2.1. rar (Despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Luați în mînă cîte un răboj și tăiați de cîte ori vă voi zice eu, pînă s-o împlini numărul. ISPIRESCU, U. 29. DLRLC
      • format_quote Împlinindu-să șapte dungi, însămna pe copaciul al doilea altă dungă. DRĂGHICI, R. 55. DLRLC
  • 3. tranzitiv A face să fie plin sau întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cele opt medalioane sculpturale care, alăturate cîte două, împlinesc golurile dintre columne, dasupra arcadelor laterale, ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului. ODOBESCU, S. III 73. DLRLC
    • format_quote Păhăruțul turcului Cu rachiu să-l îndoiești Și cu vin să-l împlinești, Cu catran să-l cătrănești! TEODORESCU, P. P. 667. DLRLC
    • chat_bubble A-și împlini somnul = a dormi suficient. DEX '09 DEX '98
      sinonime: dormi
  • 4. reflexiv (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Uliana însă s-a împlinit iarăși și s-a făcut mai frumoasă ca înainte. DUMITRIU, P. F. 55. DLRLC
    • 4.1. figurat A se desăvârși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: desăvârși
      • format_quote Condițiile materiale împiedecau pe oameni să se realizeze, să se împlinească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/5. DLRLC
  • 5. tranzitiv reflexiv A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. DLRLC
    • format_quote Am venit să-ți spun că slujba cu care m-ai însărcinat o voi împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani. ISPIRESCU, L. 24. DLRLC
    • format_quote Iată banii, spre dovadă că sînt gata a împlini toate dorințele matale. ALECSANDRI, T. I 80. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Și cînd se duce împăratul și vede cum se împlinise de bine poronca lui, se umple de bucurie. CREANGĂ, P. 265. DLRLC
    • format_quote Ce este? întrebă scurt tatarul. – Să vedem dacă se împlinesc vorbele mele, răspunse Bîrnovă rîzînd înăbușit. SADOVEANU, O. VII 28. DLRLC
    • format_quote Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine, Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
  • 6. tranzitiv Achita, plăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. DLRLC
    • 6.1. învechit regional A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: executa
      • format_quote Mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească. VLAHUȚĂ, O. A. 357. DLRLC
      • format_quote Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154. DLRLC
  • chat_bubble tranzitiv regional A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păți
    • format_quote Cu cucoana Marieta o-mplinești numaidecît. HOGAȘ, DR. II 70. DLRLC
    • format_quote Poartă-te bine... c-apoi o împlinești cu mine. ALECSANDRI, T. 142. DLRLC
  • chat_bubble reflexiv I s-a împlinit = i s-a înfundat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hait! I s-a împlinit lui Tache... Nenea e supărat foc. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *implenire (din plenus) DEX '09 DEX '98
  • în + plini (învechit „împlini” din plin) DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.