9 definiții pentru împinsătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură.

ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brânci. – Împins (part. lui împinge) + suf. -ătură.

împinsătu sf At: CĂTANĂ, P. B. II, 41 / Pl: ~ri / E: împins + -ătură] 1 Ghiont. 2 Îmbrâncitură (2).

ÎMPINSĂTÚRĂ, împinsături, s. f. (Rar) Ghiont, brînci. Strîmbă-Lemne, văzîndu-se rușinat de nimuricul acela, dă să pună mîna pe el, numai o-mpinsătură să-i deie. RETEGANUL, P. III 63.

împinsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împingeriĭ: dintr’o singură împinsătură zidu se dărămă. – Vechĭ și împingătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împinsătu (rar) s. f., g.-d. art. împinsăturii; pl. împinsături

împinsătu (rar) s. f., g.-d. art. împinsăturii; pl. împinsături

împinsătúră s. f., g.-d. art. împinsătúrii; pl. împinsătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPINSĂTÚRĂ s. v. îmbrâncitură.

ÎMPINSĂTU s. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, îmbrîncitură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.

Intrare: împinsătură
împinsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împinsătu
  • ‑mpinsătu
  • împinsătura
  • ‑mpinsătura
plural
  • împinsături
  • ‑mpinsături
  • împinsăturile
  • ‑mpinsăturile
genitiv-dativ singular
  • împinsături
  • ‑mpinsături
  • împinsăturii
  • ‑mpinsăturii
plural
  • împinsături
  • ‑mpinsături
  • împinsăturilor
  • ‑mpinsăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împinsătu, împinsăturisubstantiv feminin

  • 1. rar Brânci, ghiont, îmbrâncitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strîmbă-Lemne, văzîndu-se rușinat de nimuricul acela, dă să pună mîna pe el, numai o-mpinsătură să-i deie. RETEGANUL, P. III 63. DLRLC
etimologie:
  • Împins (participiul lui împinge) + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.