19 definiții pentru împietrit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.

ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri.

împietrit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 325 / S și: ~pet~ / V: ~rat, ~pit~ / Pl: ~iți, ~e / E: împietri] 1 Transformat în stană de piatră Si: împietroșat (1). 2 Întărit ca piatra Si: împietroșat (2). 3 Care a devenit insensibil ca o piatră Si: împietroșat (3). 4 Înțepenit. 5 Care a încetat orice mișcare Si: împietroșat (5). 6 (Reg; d. dinți) Strepezit. 7 (îrg) Care a fost colorat cu ajutorul unui colorant mineral sub formă de piatră. 8 (Reg; d. ouă) Colorat în galben.

ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Prefăcut în piatră, petrificat. Cum sfîrși Afin această povestire se făcu cu totul de piatră, iar Dafin-Împărat și cu doamna Chiralina plînseră trei zile... apoi luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine și-l puseră în odaia lor. ISPIRESCU, L. 118. 2. Nemișcat, încremenit, înmărmurit, înlemnit, înghețat. Uracu, încăpățînat, ședea împietrit pe prispă. DUMITRIU, N. 93. Toți te priveau împietriți. CAMIL PETRESCU, T. II 225. Pe-nserat intrară în cetate și rămase împietriți văzînd toate ulițele pustii și iarba crescută cît omul pe uliți. POPESCU, B. II 87. 3. Fig. Nesimțitor, insensibil. Scotea lacrimi din orice inimă împietrită. CREANGĂ, A. 12. Cine poate avea așa de împietrită inimă încît să nu sîmtă în sufletul său cea mai mare compătimire și milă pentru acești nenorociți? DRĂGHICI, R. 21.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

împietri [At: PSALT. 312/2 / V: (cscj) ~ra, petri / S și: ~pet~ / Pzi: ~resc / E: în- + piatră] 1-2 vtr A (se) transforma în stană de piatră Si: a împietroșa (1-2). 3-4 vtr A (se) face tare ca piatra Si: a împietroșa (3-4). 5-6 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni insensibil ca o piatră Si: a împietroșa (5-6), a înlemni (3-4). 7 vi A înțepeni. 8-9 vit (A nu mai mișca sau) a face să nu mai miște Si: a împietroșa (8-9). 10-11 vtr (Reg; d. dinți) A (se) strepezi. 12 vt (Îrg) A nuanța ceva folosind un colorant mineral sub formă de piatră. 13 vt (Reg; îe) Aouă A vopsi ouă în galben.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (În basme) A se preface în piatră. La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296. 2. Intranz. A rămîne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înmărmuri, a înlemni, a îngheța. Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363. Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ◊ Tranz. Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184. 3. Refl. Fig. A nu mai simți nimic, a deveni insensibil. Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58. După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Tranz. Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422. Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116.

A SE ÎMPIETRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A se preface în piatră; a deveni piatră; a se pietrifica. 2) A se face tare ca piatra; a deveni tare ca piatra. Mortarul s-a ~it. 3) fig. A deveni insensibil; a se închide în sine; a înlemni. Zâmbetul i se ~ pe față. /în + piatră

A ÎMPIETRÍ ~ésc 1. tranz. A face să se împietrească. 2. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înmărmuri; a înlemni. [Sil. -pie-tri] /în + piatră

împietrì v. 1. a (se) schimba în piatră; 2. fig. a. se face tare ca piatra: după suferiri multe inima se ’mpietrește GR. AL.

împe- (est) și împĭetresc (vest) v. tr. Petrific, fac de peatră orĭ ca de peatră: teroarea îĭ împetrise. Petruĭesc (vest). V. intr. Devin ca de peatră, înlemnesc, înmărmuresc: împetrise de spaĭmă. V. refl. Mă fac ca peatra: pămîntu se împetrise de uscăcĭune, inima i se împetrise de suferințe. – Vechĭ și -éz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împietri (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietresc, imperf. 3 sg. împietrea; conj. prez. 3 împietrească

împietrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împietreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPIETRÍT adj. 1. v. petrificat. 2. v. înmărmurit.

ÎMPIETRIT adj. 1. petrificat, (înv. și pop.) mărmurit. (Un arbore ~.) 2. încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de uimire.)

ÎMPIETRÍ vb. v. insensibiliza.

ÎMPIETRÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. usca. 3. v. înmărmuri.

ÎMPIETRI vb. 1. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. 2. a se întări, a se învîrtoșa. (Pîinea s-a ~.) 3. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

Intrare: împietrit
împietrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împietrit
  • ‑mpietrit
  • împietritul
  • împietritu‑
  • ‑mpietritul
  • ‑mpietritu‑
  • împietri
  • ‑mpietri
  • împietrita
  • ‑mpietrita
plural
  • împietriți
  • ‑mpietriți
  • împietriții
  • ‑mpietriții
  • împietrite
  • ‑mpietrite
  • împietritele
  • ‑mpietritele
genitiv-dativ singular
  • împietrit
  • ‑mpietrit
  • împietritului
  • ‑mpietritului
  • împietrite
  • ‑mpietrite
  • împietritei
  • ‑mpietritei
plural
  • împietriți
  • ‑mpietriți
  • împietriților
  • ‑mpietriților
  • împietrite
  • ‑mpietrite
  • împietritelor
  • ‑mpietritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împietri, împietrescverb

  • 1. intranzitiv reflexiv A se preface în piatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A deveni tare ca piatra; a se întări. DEX '09 DEX '98
      sinonime: întări
  • 2. intranzitiv figurat A rămâne pe loc, nemișcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363. DLRLC
    • format_quote Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184. DLRLC
    • 2.1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină insensibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: insensibiliza
      • format_quote Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58. DLRLC
      • format_quote După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6. DLRLC
      • format_quote Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422. DLRLC
      • format_quote Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116. DLRLC
etimologie:
  • În + piatră DEX '98 DEX '09

împietrit, împietriadjectiv

  • 1. în basme Care a fost prefăcut în piatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pietrificat
    • format_quote Cum sfîrși Afin această povestire se făcu cu totul de piatră, iar Dafin-Împărat și cu doamna Chiralina plînseră trei zile... apoi luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine și-l puseră în odaia lor. ISPIRESCU, L. 118. DLRLC
  • 2. figurat Nemișcat, încremenit, înghețat, înlemnit, înmărmurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Uracu, încăpățînat, ședea împietrit pe prispă. DUMITRIU, N. 93. DLRLC
    • format_quote Toți te priveau împietriți. CAMIL PETRESCU, T. II 225. DLRLC
    • format_quote Pe-nserat intrară în cetate și rămase împietriți văzînd toate ulițele pustii și iarba crescută cît omul pe uliți. POPESCU, B. II 87. DLRLC
    • 2.1. Insensibil, nesimțitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Scotea lacrimi din orice inimă împietrită. CREANGĂ, A. 12. DLRLC
      • format_quote Cine poate avea așa de împietrită inimă încît să nu sîmtă în sufletul său cea mai mare compătimire și milă pentru acești nenorociți? DRĂGHICI, R. 21. DLRLC
etimologie:
  • vezi împietri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.