23 de definiții pentru împăturit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături.

împăturit2, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 244 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: împături] 1 (D. o pânză, haină, hârtie) Strâns prin îndoirea de mai multe ori. 2 Învelit.

împăturit1 sn [At: DA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: împături] Împăturire.

ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Și în forma împăturat; despre o pînză, o pătură, o foaie de hîrtie etc.) Strîns prin îndoire de mai multe ori. Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. Domnișoarele... suflau de moarte,făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. – Variantă: împăturát, -ă adj.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.

ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.

ÎMPĂTURÁT, -Ă adj. v. împăturit.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură.

împăturat1 sn vz împăturit1

împăturat2, ~ă a vz împăturit2

împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.

  1. Acest pzi, deși este menționat pentru cuvântul-titlu, corespunde variantei împătura. Pzi 1 ar trebui să fie împătur. — Ladislau Strifler

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.

A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură

împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).

împắtur și -ésc, a v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturesc, imperf. 3 sg. împăturea; conj. prez. 3 să împăturească

împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂTURÍT adj. îndoit, pliat, strâns, (pop.) păturit. (O coală de hârtie ~.)

ÎMPĂTURIT adj. îndoit, pliat, strîns, (pop.) păturit. (O coală de hîrtie ~.)

ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)

ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strînge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hîrtie.)

Intrare: împăturit
împăturit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitul
  • împăturitu‑
  • ‑mpăturitul
  • ‑mpăturitu‑
  • împături
  • ‑mpături
  • împăturita
  • ‑mpăturita
plural
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împăturiții
  • ‑mpăturiții
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitele
  • ‑mpăturitele
genitiv-dativ singular
  • împăturit
  • ‑mpăturit
  • împăturitului
  • ‑mpăturitului
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitei
  • ‑mpăturitei
plural
  • împăturiți
  • ‑mpăturiți
  • împăturiților
  • ‑mpăturiților
  • împăturite
  • ‑mpăturite
  • împăturitelor
  • ‑mpăturitelor
vocativ singular
plural
împăturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatul
  • împăturatu‑
  • ‑mpăturatul
  • ‑mpăturatu‑
  • împătura
  • ‑mpătura
  • împăturata
  • ‑mpăturata
plural
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturații
  • ‑mpăturații
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatele
  • ‑mpăturatele
genitiv-dativ singular
  • împăturat
  • ‑mpăturat
  • împăturatului
  • ‑mpăturatului
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatei
  • ‑mpăturatei
plural
  • împăturați
  • ‑mpăturați
  • împăturaților
  • ‑mpăturaților
  • împăturate
  • ‑mpăturate
  • împăturatelor
  • ‑mpăturatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împături, împăturescverb

  • 1. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. DLRLC
    • format_quote Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. DLRLC
etimologie:
  • În + pătură DEX '09

împăturit, împăturiadjectiv

  • 1. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. DLRLC
    • format_quote Domnișoarele... suflau de moarte, făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. DLRLC
    • format_quote Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. DLRLC
etimologie:
  • vezi împături DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.