15 definiții pentru șmecherie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.

șmecherie sf [At: CIHAC II, 390 / V: (reg) șmiche~, șmichir~ / Pl: (7-8) ~ii / E: șmecher + -ie] 1-3 Însușirea de a fi șmecher (1, 3, 5). 4-6 Abilitate de șmecher (1, 3, 5). 7 (Ccr) Faptă de om șmecher (6) Si: șarlatanie (1), șiretlic (1), șmechereală (1), vicleșug, (pop) șmecherlâc, (arg) șpil (3). 8 (Ccr) Vorbă de șmecher (5) Si: șmechereală (2). 9 (Pop; îe) A fi (pus) la ~ A fi dichisit. 10 (Pop; îe) A lua (pe cineva) la ~ A trata pe cineva șmecherește (3).

ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.

ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug, stratagemă. Numai cu șmecherii umblă. SADOVEANU, O. VII 330. Porniră împreună, fiecare cu cîte două urcioare și aide, aide, de vorbă ajunseră la fîntîna ielelor. Aci fata umblă cu șmecherii. ISPIRESCU, L. 324.

ȘMECHERÍE ~i f. 1) Caracter șmecher. 2) Faptă sau vorbă de om șmecher; șiretenie; șarlatanie. Era de o ~ proverbială. [Art. șmecheria; G.-D. șmecheriei; Sil. -ri-e] /șmecher + suf. -ie

șmecherie f. șiretlic: fata umblă cu șmecherie ISP.

șmecheríe f. (d. șmecher). Fam. Șarlatanie, înșelătorie: a umbla cu șmecheriĭ, a pricepe șmecheria. – Și șmichirie (est). V. teșmecherie și măĭestrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șmecherie s. f., art. șmecheria, g.-d. art. șmecheriei; (fapte) pl. șmecherii, art. șmecheriile (desp. -ri-i-)

șmecherie s. f., art. șmecheria, g.-d. art. șmecheriei; (fapte) pl. șmecherii, art. șmecheriile

șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘMECHERÍE s. 1. șiretenie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. subterfugiu. 3. v. escrocherie.

ȘMECHERIE s. 1. șiretenie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o ~ proverbială.) 2. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (A uza de o ~.) 3. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de ~ii.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ȘMECHERIE chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez.

șmecherie, șmecherii s. f. 1. faptul de a fi șmecher. 2. abilitate de șmecher. 3. vorbă sau faptă de șmecher. 4. șiretlic, vicleșug. 5. escrocherie, fraudă. 6. accesorii (mai ales la aparatură electronică) 7. obiect greu de definit.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.

Intrare: șmecherie
șmecherie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmecherie
  • șmecheria
plural
  • șmecherii
  • șmecheriile
genitiv-dativ singular
  • șmecherii
  • șmecheriei
plural
  • șmecherii
  • șmecheriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șmecherie, șmecheriisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Faptul de a fi șmecher. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numai cu șmecherii umblă. SADOVEANU, O. VII 330. DLRLC
    • format_quote Porniră împreună, fiecare cu cîte două urcioare și aide, aide, de vorbă ajunseră la fîntîna ielelor. Aci fata umblă cu șmecherii. ISPIRESCU, L. 324. DLRLC
etimologie:
  • Șmecher + sufix -ie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.