4 definiții pentru îmburuienare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmburuiena vr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: ~ru-ie~ / Pzi: ~nez / E: în- + buruiena] (Înv) A se umple de buruieni.

îmburuĭenéz v. tr. Acoper cu buruĭene. V. refl. Ogoru se îmburuĭenează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmburuiená vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuieneáză

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.

Intrare: îmburuienare
îmburuienare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburuienare
  • ‑mburuienare
  • îmburuienarea
  • ‑mburuienarea
plural
  • îmburuienări
  • ‑mburuienări
  • îmburuienările
  • ‑mburuienările
genitiv-dativ singular
  • îmburuienări
  • ‑mburuienări
  • îmburuienării
  • ‑mburuienării
plural
  • îmburuienări
  • ‑mburuienări
  • îmburuienărilor
  • ‑mburuienărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)