21 de definiții pentru îmbumbat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbumbat2, ~ă a [At: MARIAN, NU. 607 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbumba1] 1 Încheiat cu nasturi. 2 (Fig; d. caracterul oamenilor) Nesociabil. 3 (Fig; d. caracterul oamenilor) Rigid.

îmbumbat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbumba1)] 1-2 Îmbumbare (1-2).

ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.

ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.

îmbumba1 vt [At: BARONZI, L. 110 / V: (Mol) ~bia / Pzi: ~bez / E: în- + bumb] (Mol; Trs) 1 A coase nasturi Si: a bumbi. 2 A încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbiá, îmbumbiez, vb. I.

A ÎMBUMBÁ îmbúmb tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb

îmbúmb, a v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbumbă

îmbumbá vb., ind. prez. 1 sg. îmbúmb, 3 sg. și pl. îmbúmbă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUMBÁT adj. v. încheiat, închis.

îmbumbat adj. v. ÎNCHEIAT. ÎNCHIS.

ÎMBUMBÁ vb. v. încheia, închide.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbumbát, -ă, îmbumbați, -te, adj. – (reg.) Închis la nasturi. – Din îmbumba.

îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).

îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. – 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Îm- + bumb „nasture” + -a.

Intrare: îmbumbat
îmbumbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatul
  • îmbumbatu‑
  • ‑mbumbatul
  • ‑mbumbatu‑
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbata
  • ‑mbumbata
plural
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbații
  • ‑mbumbații
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatele
  • ‑mbumbatele
genitiv-dativ singular
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatului
  • ‑mbumbatului
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatei
  • ‑mbumbatei
plural
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbaților
  • ‑mbumbaților
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatelor
  • ‑mbumbatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbumba, îmbumbverb

  • 1. regional A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. DLRLC
etimologie:
  • În + bumb DEX '98 DEX '09

îmbumbat, îmbumbaadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.