20 de definiții pentru îmbogățire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți.

ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți.

îmbogățire sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 10 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbogăți] 1-2 (Determinare a cuiva să posede avere sau) posedare a unei averi Si: înavuțire (1-2). 3 Adăugare de noi elemente unui bun material sau spiritual Si: amplificare, dezvoltare, mărire.

ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. 1. Înavuțire. Topîrceanu, ca și alți scriitori din generația sa, înțelegea că fusese victima unei sîngeroase înșelătorii, că războiul n-a fost decît un mijloc de îmbogățire a unor clici de exploatatori. V. ROM. aprilie 1953, 226. 2. Lărgire a sferei; dezvoltare, mărire. Care dintre ramificațiile pomenite pot da elemente de îmbogățire a fondului principal al limbii naționale? În primul rînd graiurile profesionale. GRAUR, F. L. 85.

ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat.

ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat.

îmbogăți vtr [At: CORESI, ap. GCR I, 27/32 / S și: (înv) înb~ / V: (înv; cscj) a / Pzi: esc / E: în- + bogat] 1-2 (A face să devină sau) a deveni bogat Si: a (se) înavuți (1-2), a (se) înstări (1-2), (îvp) a (se) bogăți. 3-4 A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual Si: a (se) amplifica, a (se) dezvolta, a (se) mări.

ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre persoane) A agonisi bani mulți sau bunuri numeroase, a acumula bogății; a se înavuți. Cît era să cîștigăm de la dumneata? Ce, ne-mbogățeam din două lăzi? DUMITRIU, N. 260. Se îmbogățește văzînd cu ochii. REBREANU, R. I 72. Să nu spun minciuni, dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit. CREANGĂ, P. 153. 2. Tranz. (Cu privire la bunuri din domeniul material sau spiritual; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A adăuga noi elemente, a lărgi sfera, a face să devină mai cuprinzător, a mări, a dezvolta. [Filimon] a îmbogățit literatura romînă cu două scrieri de un adevărat merit: Slujnicarii și Ciocoii. GHICA, S. A. 80. ◊ Refl. Vocabularul continuă să se îmbogățească, pe măsură ce activitatea și gîndirea oamenilor se dezvoltă, și o dată cu aceasta se îmbogățește și fondul principal. GRAUR, F. L. 93. ♦ (Min.) A elimina o parte din substanțele sterile dintr-un minereu sau din cărbuni, mărind astfel procentul de substanță utilă.

A SE ÎMBOGĂȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bogat; a acumula în cantități mari bunuri materiale sau spirituale. 2) A se completa cu elemente noi. /în + bogat

A ÎMBOGĂȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se îmbogățească. 2) (minereuri) A lipsi de substanțe străine. /în + bogat

îmbogățésc v. tr. Fac bogat. V. refl. Ajung bogat. – Vechĭ bogățésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbogățire s. f., g.-d. art. îmbogățirii; pl. îmbogățiri

îmbogățire s. f., g.-d. art. îmbogățirii; pl. îmbogățiri

îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri

îmbogăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățesc, imperf. 3 sg. îmbogățea; conj. prez. 3 îmbogățească

îmbogățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbogățeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBOGĂȚÍRE s. 1. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) 2. v. concentrare.

ÎMBOGĂȚIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ prin mijloace necinstite.)

ÎMBOGĂȚÍ vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se înavuți, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un țăran care s-a ~.)

ÎMBOGĂȚI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se înavuți, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un țăran care s-a ~.)

A (se) îmbogăți ≠ a (se) ruina, a sărăci

Intrare: îmbogățire
îmbogățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbogățire
  • ‑mbogățire
  • îmbogățirea
  • ‑mbogățirea
plural
  • îmbogățiri
  • ‑mbogățiri
  • îmbogățirile
  • ‑mbogățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbogățiri
  • ‑mbogățiri
  • îmbogățirii
  • ‑mbogățirii
plural
  • îmbogățiri
  • ‑mbogățiri
  • îmbogățirilor
  • ‑mbogățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbogăți, îmbogățescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît era să cîștigăm de la dumneata? Ce, ne-mbogățeam din două lăzi? DUMITRIU, N. 260. DLRLC
    • format_quote Se îmbogățește văzînd cu ochii. REBREANU, R. I 72. DLRLC
    • format_quote Să nu spun minciuni, dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit. CREANGĂ, P. 153. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Filimon] a îmbogățit literatura romînă cu două scrieri de un adevărat merit: Slujnicarii și Ciocoii. GHICA, S. A. 80. DLRLC
    • format_quote Vocabularul continuă să se îmbogățească, pe măsură ce activitatea și gîndirea oamenilor se dezvoltă, și o dată cu aceasta se îmbogățește și fondul principal. GRAUR, F. L. 93. DLRLC
    • 2.1. mineralogie; minerit A elimina o parte din substanțele sterile dintr-un minereu sau din cărbuni, mărind astfel procentul de substanță utilă. DLRLC
etimologie:
  • În + bogat DEX '98 DEX '09

îmbogățire, îmbogățirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Înavuțire. DLRLC
      sinonime: înavuțire
      • format_quote Topîrceanu, ca și alți scriitori din generația sa, înțelegea că fusese victima unei sîngeroase înșelătorii, că războiul n-a fost decît un mijloc de îmbogățire a unor clici de exploatatori. V. ROM. aprilie 1953, 226. DLRLC
    • 1.2. Lărgire a sferei. DLRLC
      • format_quote Care dintre ramificațiile pomenite pot da elemente de îmbogățire a fondului principal al limbii naționale? În primul rînd graiurile profesionale. GRAUR, F. L. 85. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbogăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.