5 definiții pentru îmblânzit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

îmblânzit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 7 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblânzi] 1 (D. animale sălbatice) Deprins să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: domesticit, (înv) blânzit. 2 Care a devenit (mai) blând Si: calmat, domolit, liniștit, potolit, (înv) blânzit.

ÎMBLÎNZÍT, -Ă, îmblînziți, -te, adj. (Despre animale sălbatice) Făcut să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui; domesticit. ♦ (Rar) Blînd. Și prin tufele de mături ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre oameni, despre caracterul sau manifestările lor) Făcut sau devenit (mai) blînd; domolit, liniștit, potolit. Fusese străin, ș-acuma deodată privea cu ochii îmblînziți la uncheșul Mihu. SADOVEANU, O. VII 101.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLÂNZÍT adj. 1. v. domesticit. 2. v. calmat.

ÎMBLÎNZIT adj. 1. domesticit, (înv.) dumesnicit. (Animal sălbatic ~.) 2. calmat, domolit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.)

Intrare: îmblânzit
îmblânzit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitul
  • îmblânzitu‑
  • ‑mblânzitul
  • ‑mblânzitu‑
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzita
  • ‑mblânzita
plural
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânziții
  • ‑mblânziții
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitele
  • ‑mblânzitele
genitiv-dativ singular
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitului
  • ‑mblânzitului
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitei
  • ‑mblânzitei
plural
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânziților
  • ‑mblânziților
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitelor
  • ‑mblânzitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblânzit, îmblânziadjectiv

  • 1. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domesticit
    • 1.1. rar Blând. DLRLC
      sinonime: blând
      • format_quote Și prin tufele de mături ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
    • 1.2. (Despre oameni, despre caracterul sau manifestările lor) Făcut sau devenit (mai) blând. DLRLC
      • format_quote Fusese străin, ș-acuma deodată privea cu ochii îmblînziți la uncheșul Mihu. SADOVEANU, O. VII 101. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmblânzi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.