13 definiții pentru îmblânzi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

îmblânzi [At: PSALT. SCH. 287 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~zesc / E: în- + blând] 1 vt (Înv) A mângâia. 2 vt A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: a domestici, (înv) a blânzi. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai blând Si: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv) a (se) blânzi. 5 vr (Fig; d. furtună, vânt, voce etc.) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (înv) a se blânzi.

A ÎMBLÂNZÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă și să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând

A SE ÎMBLÂNZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera. /în + blând

îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.

ÎMBLÎNZÍ, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.

îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzesc, imperf. 3 sg. îmblânzea; conj. prez. 3 îmblânzească

îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblânzeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.

ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎMBLÎNZI vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.)

îmblînzi vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

Intrare: îmblânzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzire
  • ‑mblânzire
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitu‑
  • ‑mblânzitu‑
  • îmblânzind
  • ‑mblânzind
  • îmblânzindu‑
  • ‑mblânzindu‑
singular plural
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzii
  • ‑mblânzii
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (tu)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
(să)
  • îmblânzești
  • ‑mblânzești
  • îmblânzeai
  • ‑mblânzeai
  • îmblânziși
  • ‑mblânziși
  • îmblânziseși
  • ‑mblânziseși
a III-a (el, ea)
  • îmblânzește
  • ‑mblânzește
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzea
  • ‑mblânzea
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzise
  • ‑mblânzise
plural I (noi)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
(să)
  • îmblânzim
  • ‑mblânzim
  • îmblânzeam
  • ‑mblânzeam
  • îmblânzirăm
  • ‑mblânzirăm
  • îmblânziserăm
  • ‑mblânziserăm
  • îmblânzisem
  • ‑mblânzisem
a II-a (voi)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
(să)
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânzeați
  • ‑mblânzeați
  • îmblânzirăți
  • ‑mblânzirăți
  • îmblânziserăți
  • ‑mblânziserăți
  • îmblânziseți
  • ‑mblânziseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblânzesc
  • ‑mblânzesc
(să)
  • îmblânzească
  • ‑mblânzească
  • îmblânzeau
  • ‑mblânzeau
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânziseră
  • ‑mblânziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblânzi, îmblânzescverb

  • 1. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domestici
    • format_quote A îmblânzi lei și tigri. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. DLRLC
      • format_quote Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
      • format_quote De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. DLRLC
      • format_quote Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. DLRLC
      • format_quote Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate. DEX '09 DEX '98
      • format_quote De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25. DLRLC
etimologie:
  • În + blând DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.