7 definiții pentru țiuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țiuire sf [At: CORBEA, D. 347v2/24 / P: ți-u~ / V: (reg) țâu~, țioi~ / Pl: ~ri / E: țiui] 1 Producere a unui sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. 2 (D. locul în care se produc diverse zgomote) Umplere cu sunete puternice. 3 (D. vânt, furtună, ape) Producere a unui zgomot ascuțit și puternic. 4 (D. unele păsări, animale, insecte) Emitere a unor sunete ascuțite, specifice. 5 (D. instrumente muzicale) Producere a unor sunete ascuțite, specifice. 6 (Rar; d. oameni) Emitere a unor sunete ascuțite și stridente (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 7 (Rar; d. oameni) Vorbire cu voce stridentă, ascuțită. 8 (Rar; d. oameni) Cântat strident, ascuțit.

ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-i.Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

A ȚIUÍ țíui intranz. 1) (despre obiecte care străbat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung și ascuțit; a șuiera. Gloanțele i-au țiuit pe lângă ureche.A-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap) ori a-i ~ (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza oboselii, bolii) senzația unui sunet ascuțit și continuu. 2) (despre păsări sau despre puii lor) A scoate sunete prelungi și stridente caracteristice speciei; a scoate țiuituri; a face „țiu-țiu”. [Sil. ți-u-] /țiu + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țiuí vb. (sil. ți-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țíuie, imperf. 3 sg. țiuiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIUÍ vb. 1. a piui, a șuiera, a vâjâi, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a ~ pe la ureche.) 2. a-i suna, a-i vui. (Îi ~ urechile.)

Intrare: țiuire
țiuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuire
  • țiuirea
plural
  • țiuiri
  • țiuirile
genitiv-dativ singular
  • țiuiri
  • țiuirii
plural
  • țiuiri
  • țiuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiui, țiuiverb

  • 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396. DLRLC
    • format_quote Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. DLRLC
    • format_quote Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • format_quote Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • format_quote Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255. DLRLC
      • format_quote În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74. DLRLC
      • format_quote În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137. DLRLC
      • format_quote Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288. DLRLC
      • format_quote Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179. DLRLC
  • 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciripi
    • format_quote Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184. DLRLC
    • format_quote Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350. DLRLC
  • 3. Despre oameni: țipa. DLRLC
    sinonime: țipa
    • format_quote Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.