8 definiții pentru țopăit (țopăială)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPĂIT s. n. Faptul de a țopăi.V. țopăi.

ȚOPĂIT s. n. Faptul de a țopăi.V. țopăi.

țopăit sn [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 295 / Pl: ~uri / E: țopăi] 1-2 Țopăire (1-2).

ȚOPĂIT s. n. Faptul de a țopăi; țopăitură. Cînd se opriră din țopăit, ca să se mai deșerte cîteva coșuri de struguri, el o întrebă, repezit și acru. CAMIL PETRESCU, O. II 295.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚOPĂIT s. țopăială, țopăitură, (înv.) săltare.

Intrare: țopăit (țopăială)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopăit
  • țopăitul
  • țopăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țopăit
  • țopăitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țopăitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a țopăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd se opriră din țopăit, ca să se mai deșerte cîteva coșuri de struguri, el o întrebă, repezit și acru. CAMIL PETRESCU, O. II 295. DLRLC
etimologie:
  • vezi țopăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.