7 definiții pentru țipare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIPÁ1, țip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. – Et. nec.

ȚIPÁ2, țip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.

A ȚIPÁ țip intranz. 1) (despre ființe) A scoate țipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2) A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țipá (a striga, a arunca) vb., ind. prez. 1 sg. țip, 3 sg. și pl. țípă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIPÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. chiui.

ȚIPÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli.

Intrare: țipare
țipare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipare
  • țiparea
plural
  • țipări
  • țipările
genitiv-dativ singular
  • țipări
  • țipării
plural
  • țipări
  • țipărilor
vocativ singular
plural

țipa (arunca) tranzitiv regional

  • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: arunca lepăda 2 exemple
      exemple
      • Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78.
        surse: DLRLC
      • Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 490.
        surse: DLRLC
  • 2. A da afară.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: scoate slobozi un exemplu
    exemple
    • Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 497.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRLC

etimologie:

țipa (striga) intranzitiv

  • 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răcni striga zbiera antonime: șopti 5 exemple
    exemple
    • Femeia țipa cu glas sfredelitor și ascuțit. SADOVEANU, O. VII 170.
      surse: DLRLC
    • Cînd dădu cu ochii de dînsul, țipă de parc-ar fi săgetat-o moartea. MIRONESCU, S. A. 99.
      surse: DLRLC
    • Atunci ea tresărind, odată începu a țipa și a se apăra cu năframa. CREANGĂ, P. 271.
      surse: DLRLC
    • figurat Țipă foamea în ei. STANCU, D. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Dădu drumul din arc unei săgeți, care țipă scurt. SADOVEANU, O. VII 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A țipa (3.30.2.) cât îl ia (sau cât îl ține) gura (3.30.2.) (sau în gura mare).
      surse: DLRLC
    • 1.2. A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vocifera 2 exemple
      exemple
      • Mai repede! țipă el nervos. DUMITRIU, N. 140.
        surse: DLRLC
      • Boierul cel călare țipa plecat spre un slujitor. SADOVEANU, O. VII 29.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Începu și Pan cu naiul său... dară țipa din nai așa de tare, încît trebuia să-ți pui mîinile la urechi. ISPIRESCU, U. 110.
        surse: DLRLC
      • Vorbind astfel, țipă din corn și se făcu nevăzut printre copaci. BOLINTINEANU, O. 330.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410.
      surse: DLRLC
    • O pasăre speriată țipă în întunerec, mecanic și aspru. C. PETRESCU, S.23.
      surse: DLRLC
    • Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, P. 52.
      surse: DLRLC
    • În luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32.
      surse: DLRLC

etimologie: