19 definiții pentru țipău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țipău1 sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu, ~piu, țăpoaie sfp / Pl: ~ăi, țipa sn / E: mg cipó] (Reg) 1 Pâine mică, rotundă, din făină de grâu. 2 (Reg; îe) A fi cu ~l în spate A fi cocoșat. 3 Pâinișoară turtită care se face din aluatul de pâine și care se coace în cuptor o dată cu pâinea Si: lipie. 4 Pâinișoară care se face din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: (reg) răsunoi. 5 Colac mic, în formă de cuib de pasăre, care se pune peste unul mai mare Si: (reg) pupăză.

țipău2 sm [At: H III, 362 / V: ~pei / Pl: ~ăi / E: ns cf țipar1] (Iht; reg) Țipar1 (1) (Misgurnus fossilis).

țipău3 sns [At: CIHAC, II, 709 / V: ~pei / E: nct] 1 (Buc) Lapte acru. 2 (Reg; îf țipei) Zer.

ȚIPĂU, țipăi, s. m. (Transilv.; uneori determinat prin «de pîine») Pîine mică (din făină de grîu). Putem sta pînă voi mînca un țipău de pîne? RETEGANUL, P. III 47. Decît țipău și cu unt Și să-l mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Și să-l mînci c-un om frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462. – Variantă: țipoi (MARIAN, NU. 670, ȘEZ. V 144) s. m.

țipăŭ n., pl. ăĭe (ung. cipó). Trans. Franzeluță.

ȚIPOI s. m. v. țipău.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țipău (reg.) s. m., art. țipăul; pl. țipăi, art. țipăii

!țipău (reg.) s. m., art. țipăul; pl. țipăi

țipău s. n., art. țipăul; pl. țipăie

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țipău (-aie), s. n. – Corn, chiflă. – Var. tipou, țipoi. Mag. cipó (Tiktin; Gáldi, Dict., 166). – În Trans. de N.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țipău, țipăi, s.m. (reg.) pâine mică, franzelă; cozonac.

țipoi s.m. (reg.) ardei iute; țipar.

Intrare: țipău
țipău1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipău
  • țipăul
  • țipău‑
plural
  • țipăi
  • țipăii
genitiv-dativ singular
  • țipău
  • țipăului
plural
  • țipăi
  • țipăilor
vocativ singular
plural
țipău2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipău
  • țipăul
  • țipău‑
plural
  • țipăie
  • țipăiele
genitiv-dativ singular
  • țipău
  • țipăului
plural
  • țipăie
  • țipăielor
vocativ singular
plural
țipiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țipeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țipei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipoi
  • țipoiul
  • țipoiu‑
plural
  • țipoi
  • țipoii
genitiv-dativ singular
  • țipoi
  • țipoiului
plural
  • țipoi
  • țipoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipău, țipăisubstantiv masculin

  • 1. Transilvania (Uneori determinat prin «de pâine») Pâine mică (din făină de grâu). DLRLC
    • format_quote Putem sta pînă voi mînca un țipău de pîne? RETEGANUL, P. III 47. DLRLC
    • format_quote Decît țipău și cu unt Și să-l mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Și să-l mînci c-un om frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.