12 definiții pentru ținut (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINÚT, ținuturi, s. n. I. Faptul de a ține. II. 1. Loc, regiune. 2. (În Evul Mediu, în Moldova) Unitate administrativ-teritorială corespunzătoare județului din Țara Românească. 3. (Înv.) Țară. – V. ține.

ȚINÚT, ținuturi, s. n. I. Faptul de a ține. II. 1. (În trecut) Teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă. 2. Loc, regiune. 3. (Înv.) Țară. – V. ține.

ȚINÚT1, ținuturi, s. n. 1. (În trecut) Teritoriu mai întins asupra căruia se exercita autoritatea unui for administrativ unic și care constituia o unitate administrativă. V. district, județ, provincie. Sîntem de la Turturești, din ținutul Vasluiului. MIRONESCU, S. A. 32. De loc era de la Găiceni, din ținutul Teleorman. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Acest tîrg... pe urmă ajunsese a fi capitală de ținut, iar acum nici aceea nu este. NEGRUZZI, S. I 192. Gios, pe apa Prutului, În ținutul Hușului, La casele Lupului. ALECSANDRI, P. P. 179. ◊ Ținut grăniceresc v. grăniceresc. 2. (Astăzi) Loc, regiune. Păduri negre de brazi, de fag, uneori și de stejar acoperă ca niște armii dese totul, făcînd ținutul de nestrăbătut. CĂLINESCU, I. C. 7. Îi vorbește de ținuturile în care a trăit el odinioară. SADOVEANU, E. 260. Porniseră să străbată țara din ținut în ținut, ca s-o cunoască prin văzul și prin auzul lor cu de-amănuntul. C. PETRESCU, R. DR. 35. Sîntem în ținutul pinului și moliftului. I. BOTEZ, ȘC. 222. 3. (Învechit) Țară. [Păsările numite «grive»] se află... multe prin ținuturi vecine noi, prin Polonia și Austria. ODOBESCU, S. III 28. ♦ Întindere, cuprins (al unei țări). Așa scrisoare nu se mai văzuse pînă atunci în tot ținutul acelui împărat. GORJAN, H. I 123. Am temeinică nădejde că patria noastră poate cu mult mai mult a să ferici, fiindu-i ținutul mai mare și pămîntul din fire bogat. GOLESCU, Î. 184.

ȚINÚT ~uri n. 1) Teritoriu de mare întindere având anumite caracteristici specifice (de climă, de relief, resurse economice); meleag; regiune. 2) Unitate administrativ-teritorială în cadrul unui stat. /v. a ține

ținut n. Mold. județ. [Vechiu-rom. ținut, stăpânire și loc stăpânit (cf. slav. DERJABA, țară (din DERJATI, a ținea)].

ținút n., pl. urĭ (d. a ținea, adică „în stăpînire”). Județ (vechĭ). Regiune, localitate: frumoase ținuturĭ! De la 1939. Maĭ multe județe conduse de un „rezident regal”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ținút s. n., pl. ținúturi

ținút s. n., pl. ținúturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINÚT s. 1. v. loc. 2. v. regiune. 3. regiune, (înv.) latură. (Depresiune într-un ~ muntos.) 4. parte, regiune. (Vezi cum e și prin alte ~uri.) 5. regiune, zonă, (înv.) oblastie, olat. (În ~urile calde.) 6. v. teritoriu. 7. v. meleag.

ȚINUT s. 1. loc, meleag, regiune, tărîm, teritoriu, zonă. (Se aflau în ~uri necunoscute.) 2. loc, regiune, teren, zonă. (Nu cunoaște bine ~.) 3. regiune, (înv.) latură. (Depresiune într-un ~ muntos.) 4. loc, parte, regiune. (Vezi cum e și prin alte ~.) 5. regiune, zonă, (înv.) oblastie, olat. (În ~urile calde.) 6. pămînt, regiune, teritoriu. (Un ~ mănos.) 7. meleag, plai, regiune. (~urile natale.)

Intrare: ținut (subst.)
ținut1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținut
  • ținutul
  • ținutu‑
plural
  • ținuturi
  • ținuturile
genitiv-dativ singular
  • ținut
  • ținutului
plural
  • ținuturi
  • ținuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ținut (subst.)

  • 1. Faptul de a ține.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Păduri negre de brazi, de fag, uneori și de stejar acoperă ca niște armii dese totul, făcînd ținutul de nestrăbătut. CĂLINESCU, I. C. 7.
      surse: DLRLC
    • Îi vorbește de ținuturile în care a trăit el odinioară. SADOVEANU, E. 260.
      surse: DLRLC
    • Porniseră să străbată țara din ținut în ținut, ca s-o cunoască prin văzul și prin auzul lor cu de-amănuntul. C. PETRESCU, R. DR. 35.
      surse: DLRLC
    • Sîntem în ținutul pinului și moliftului. I. BOTEZ, ȘC. 222.
      surse: DLRLC
  • 3. în Evul Mediu Moldova Unitate administrativ-teritorială corespunzătoare județului din Țara Românească.
    surse: DEX '09 2 exemple
    exemple
    • Sîntem de la Turturești, din ținutul Vasluiului. MIRONESCU, S. A. 32.
      surse: DLRLC
    • Gios, pe apa Prutului, În ținutul Hușului, La casele Lupului. ALECSANDRI, P. P. 179.
      surse: DLRLC
    • diferențiere în trecut Teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă.
      surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • De loc era de la Găiceni, din ținutul Teleorman. VLAHUȚĂ, O. A. I 98.
        surse: DLRLC
      • Acest tîrg... pe urmă ajunsese a fi capitală de ținut, iar acum nici aceea nu este. NEGRUZZI, S. I 192.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Păsările numite «grive»] se află... multe prin ținuturi vecine noi, prin Polonia și Austria. ODOBESCU, S. III 28.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Cuprins (al unei țări).
      exemple
      • Așa scrisoare nu se mai văzuse pînă atunci în tot ținutul acelui împărat. GORJAN, H. I 123.
        surse: DLRLC
      • Am temeinică nădejde că patria noastră poate cu mult mai mult a să ferici, fiindu-i ținutul mai mare și pămîntul din fire bogat. GOLESCU, Î. 184.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ține
    surse: DEX '98 DEX '09