6 definiții pentru țiglină țiclinc țicling


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGLÍNĂ, țigline, s. f. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclínc, țiclíng s. n.] – Din germ. Ziehklinge.

ȚIGLÍNĂ, țigline, s. f. Placă de oțel dreptunghiulară, cu muchii tăioase, întrebuințată de tîmplari și parchetari la răzuit lemnul sau dușumelele; răzuitor.

ȚICLÍNC s. n. v. țiglină.

ȚICLÍNG s. n. v. țiglină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țiglínă (ți-gli-) s. f., g.-d. art. țiglínei; pl. țiglíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țiglínă (-ne), s. f. – Rașchetă. Germ. Ziehklinge (Tiktin).

Intrare: țiglină
țiglină substantiv feminin
  • silabație: ți-gli-nă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigli
  • țiglina
plural
  • țigline
  • țiglinele
genitiv-dativ singular
  • țigline
  • țiglinei
plural
  • țigline
  • țiglinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclinc
  • țiclincul
  • țiclincu‑
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurile
genitiv-dativ singular
  • țiclinc
  • țiclincului
plural
  • țiclincuri
  • țiclincurilor
vocativ singular
plural
  • silabație: ți-cling
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicling
  • țiclingul
  • țiclingu‑
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurile
genitiv-dativ singular
  • țicling
  • țiclingului
plural
  • țiclinguri
  • țiclingurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țiglină țiclinc țicling

  • 1. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răzuitor

etimologie: