6 definiții pentru țenchi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚENCHI s. v. ciocârlie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țénchi (-i), s. m.1. Porumb. – 2. Plantă graminee, Triticum monococcum. Mag. tengeri „porumb” (Tiktin; Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țénchi s.n. (înv.) 1. semn de graniță. 2. limită, sfârșit. 3. scop, țel.


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

1) țanc n., pl. urĭ (mgerm. zanke, ngerm. zinke, colț, pisc). Stîncă ascuțită (pe care cresc brazĭ piticĭ): țancurĭ ascuțite ĭes [pop. ĭese] din adîncurile pădurilor (Vlah. Rom. Pit. 150), se arătaŭ pe țancurĭ goale făpturĭ de pe tarîmurile de dedesupt (Sadov. Univ. 24 Apr. 1913, 1, 7). Băț crestat de măsurat lichidele’ntr’un vas (maĭ ales laptele). Semn la care trebuĭe să ajungă orĭ să se oprească ceĭ ce se întrec la un joc: a ajunge, a lovi la țanc. La țanc, exact, potrivit, la timp. Mold. Vechĭ (țenchĭ, pl. urĭ). Hotar, limită: țenchĭu vĭețiĭ. Din țenchĭ în țenchĭ, din loc în loc. V. cheanț.

Intrare: țenchi
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țenchi
  • țenchiul
  • țenchiu‑
plural
  • țenchi
  • țenchii
genitiv-dativ singular
  • țenchi
  • țenchiului
plural
  • țenchi
  • țenchilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)