2 definiții pentru țâui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâui v vz țiui

țíuĭ și (rar) -ĭésc, a v. intr. (imit.). Se zice despre sunetu care-țĭ rămîne în urechĭ după o detunătură saŭ despre vînt cînd șuĭeră supțire pin crăpăturile ușilor și ferestrelor. (Une-orĭ îțĭ țiuĭe urechea și din senin). – În est țîuĭ.

Intrare: țâui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâui
  • țâuire
  • țâuit
  • țâuitu‑
  • țâuind
  • țâuindu‑
singular plural
  • țâuie
  • țâuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâui
(să)
  • țâui
  • țâuiam
  • țâuii
  • țâuisem
a II-a (tu)
  • țâui
(să)
  • țâui
  • țâuiai
  • țâuiși
  • țâuiseși
a III-a (el, ea)
  • țâuie
(să)
  • țâuie
  • țâuia
  • țâui
  • țâuise
plural I (noi)
  • țâuim
(să)
  • țâuim
  • țâuiam
  • țâuirăm
  • țâuiserăm
  • țâuisem
a II-a (voi)
  • țâuiți
(să)
  • țâuiți
  • țâuiați
  • țâuirăți
  • țâuiserăți
  • țâuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâuie
(să)
  • țâuie
  • țâuiau
  • țâui
  • țâuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâui
  • țâuire
  • țâuit
  • țâuitu‑
  • țâuind
  • țâuindu‑
singular plural
  • țâuiește
  • țâuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâuiesc
(să)
  • țâuiesc
  • țâuiam
  • țâuii
  • țâuisem
a II-a (tu)
  • țâuiești
(să)
  • țâuiești
  • țâuiai
  • țâuiși
  • țâuiseși
a III-a (el, ea)
  • țâuiește
(să)
  • țâuiască
  • țâuia
  • țâui
  • țâuise
plural I (noi)
  • țâuim
(să)
  • țâuim
  • țâuiam
  • țâuirăm
  • țâuiserăm
  • țâuisem
a II-a (voi)
  • țâuiți
(să)
  • țâuiți
  • țâuiați
  • țâuirăți
  • țâuiserăți
  • țâuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâuiesc
(să)
  • țâuiască
  • țâuiau
  • țâui
  • țâuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)