13 definiții pentru ștrengar (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.

ștrengar [At: GOLESCU, Î. 7 / V: (reg) străngari, st~, ~ringari sm / Pl: ~i / E: ștreang + -ar] 1-2 sm (Reg) Frânghier (1-2). 3-4 sm, a (Dep) (Persoană) care umblă fără nici un rost Si: derbedeu (1), golan (3), haimana (1), vagabond. 5-6 sm, a (De obicei cu o nuanță de simpatie) (Copil sau tânăr) care se ține de pozne Si: neastâmpărat, poznaș, zburdalnic. 7-8 sm, a (Bărbat) ușuratic.

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Băiat neastîmpărat, zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. ◊ Fig. Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adjectival) Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari.Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. (Fig.) Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. ♦ (Adverbial) Ștrengărește. Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. Bărbat ușuratic, afemeiat... V. crai. Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679.

ȘTRENGÁR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar

ștrengar m. băiat care bate podurile. [Lit. vrednic de ștreang sau de spânzurătoare].

ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștrengár s. m., pl. ștrengári

ștrengár s. m., pl. ștrengári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRENGÁR s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, vagabond.

ȘTRENGÁR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ȘTRENGAR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tîlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ștrengar s. v. AFEMEIAT. CRAI. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. VAGABOND.

Intrare: ștrengar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrengar
  • ștrengarul
  • ștrengaru‑
plural
  • ștrengari
  • ștrengarii
genitiv-dativ singular
  • ștrengar
  • ștrengarului
plural
  • ștrengari
  • ștrengarilor
vocativ singular
  • ștrengarule
  • ștrengare
plural
  • ștrengarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștrengar (persoană)

  • 1. adesea (și) adjectival Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157.
      surse: DLRLC
    • Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59.
      surse: DLRLC
    • Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13.
      surse: DLRLC
    • figurat Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287.
      surse: DLRLC
    • Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227.
      surse: DLRLC
    • figurat Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bărbat ușuratic, afemeiat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ștreang + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98