5 definiții pentru ștrengar (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștrengar [At: GOLESCU, Î. 7 / V: (reg) străngari, st~, ~ringari sm / Pl: ~i / E: ștreang + -ar] 1-2 sm (Reg) Frânghier (1-2). 3-4 sm, a (Dep) (Persoană) care umblă fără nici un rost Si: derbedeu (1), golan (3), haimana (1), vagabond. 5-6 sm, a (De obicei cu o nuanță de simpatie) (Copil sau tânăr) care se ține de pozne Si: neastâmpărat, poznaș, zburdalnic. 7-8 sm, a (Bărbat) ușuratic.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRENGÁR adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

ȘTRENGÁR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ștrengar adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

ȘTRENGAR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tîlhar. (Ce ~ fără pereche!)

Intrare: ștrengar (adj.)
ștrengar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrengar
  • ștrengarul
  • ștrengaru‑
  • ștrenga
  • ștrengara
plural
  • ștrengari
  • ștrengarii
  • ștrengare
  • ștrengarele
genitiv-dativ singular
  • ștrengar
  • ștrengarului
  • ștrengare
  • ștrengarei
plural
  • ștrengari
  • ștrengarilor
  • ștrengare
  • ștrengarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștrengar (adj.)

etimologie: