9 definiții pentru ștrand

ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Ștrand.

ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand.

ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren cu nisip, amenajat pe malul unei ape naturale sau al unui bazin și folosit, vara, pentru cură de soare și pentru baie.

ștrand s. n., pl. ștránduri

ștrand s. n., pl. ștránduri

ȘTRAND s.n. Loc special amenajat pentru baie, plajă sau pentru sporturi nautice. [< germ. Strand].

ȘTRAND s. n. loc special amenajat pentru baie, plajă sau sporturi nautice. (< germ. Strand)

ȘTRAND ~uri n. Teren special amenajat pe malul unei ape, unde se face plajă, baie sau sport nautic. /<germ. Strand

*ștrand n., pl. urĭ (germ. strand). Barb. Plajă, loc de scăldat. Basin de scăldat.

Intrare: ștrand
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștrand ștrandul
plural ștranduri ștrandurile
genitiv-dativ singular ștrand ștrandului
plural ștranduri ștrandurilor
vocativ singular
plural

ștrand

  • 1. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: