8 definiții pentru șters (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru. 3. Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanță; stins. – V. șterge.

ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru. 3. Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanță; stins. – V. șterge.

ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. Lipsit de culoare, de strălucire; spălăcit. Ne-am suit cu trăsurica la vii, pe-un soare șters de toamnă. SADOVEANU, O. VIII 159. El le privea cu ochii săi șterși. GANE, N. III 31. Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14. ♦ Neclar, întunecat. Înfund, în depărtarea ștearsă, un punct mic, galben, licărește. BART, S. M. 18. Fig. Gîndul... la început îi licări șters și tremurător ca într-o ațipire de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. ♦ Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit, ros. Aici, sub o lespede cu slove șterse, odihnesc oasele marelui voievod Mircea. VLAHUȚĂ, O. A. II 140. ♦ (Despre glas) Lipsit de rezonanță; stins. Vorbise cu o voce ștearsă, ca de departe. DUMITRIU, N. 271. ♦ Care nu atrage atenția prin nimic, care nu se remarcă în nici un fel. Din nou avu înfățișarea ștearsă de profesor pensionar. PETRESCU, C. V. 287.

ȘTERS șteársă (șterși, ștérse) 1) v. A ȘTERGE și A SE ȘTERGE. 2) Care și-a pierdut forma inițială, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifestă insuficiente calități intelectuale; mărginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) șterge

șters a. 1. fără lustru: cotoare ștearsă; 2. ros prin frecare: monedă ștearsă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTERS adj. 1. v. anulat. 2. v. estompat. 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. v. spălăcit. 5. v. decolorat. 6. v. inexpresiv.

ȘTERS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.

ȘTERS adj. 1. anulat, eliminat, înlăturat, scos, suprimat, tăiat. (Un paragraf, un rînd ~.) 2. estompat, neclar, vag. (Un contur ~.) 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. spălăcit, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Nuanță ~.) 5. decolorat, spălăcit, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit. (Un material ~.) 6. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, spălăcit. (O față ~.)

Șters ≠ aprins, expresiv, violent, viu

Intrare: șters (adj.)
șters2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șters
  • ștersul
  • ștersu‑
  • ștearsă
  • ștearsa
plural
  • șterși
  • șterșii
  • șterse
  • ștersele
genitiv-dativ singular
  • șters
  • ștersului
  • șterse
  • ștersei
plural
  • șterși
  • șterșilor
  • șterse
  • șterselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șters (adj.)

etimologie:

  • vezi șterge
    surse: DEX '09 NODEX