12 definiții pentru ștab (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTAB, (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab.[1]

  1. Transliterarea din alfabetul chirilic este greșită, pentru ш s-a folosit întotdeauna ș, vezi și ultimul Îndreptar ortografic raduborza

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab.

ȘTAB, (1) ștaburi, s. n., și (2) ștabi, s. m. 1. (Germanism învechit) Stat-major. Rugasem pe doctorul ștabului să-mi dea vrun leac. RUSSO, O. 49. ◊ Fig. Craiul sta ocolit d-o numeroasă curte; Cerbii cu coarne lungi, urșii cu coade scurte Alcătuiau un ștab vrednic a fi privit. ALEXANDRESCU, P. 128. ♦ (Cu sens colectiv) Ofițerii care alcătuiesc statul-major; p. ext. grup de ofițeri superiori. Nu e de loc bucuros acum, cînd vede venind pe poteca de pietricele dinspre cancelarie, ștabul. CAMIL PETRESCU, O. I 245. Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. Această comisie a venit în adevăr, compusă fiind de un aghiotant domnesc german... și de un ștab-ofițer austriac. I. IONESCU, M. 29. 2. (Astăzi familiar) Șef, conducător.

ȘTAB s. m. (fam.) persoană de vază pe plan social; șef, conducător. (< germ. Stab)

ȘTAB2 ~i m. fam. Persoană care face parte din conducerea unei instituții, organizații etc.; conducător; șef. /<germ. Stab, rus. štab


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștab1 (ofițer superior, șef) (înv., fam.) s. m., pl. ștabi

ștab2 (stat-major) (înv.) s. n., pl. ștáburi

ștab (ofițer superior, șef) s. m., pl. ștabi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ~ la noi.)

ȘTAB s. v. conducător, stat-major, șef.

*ȘTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ~ la noi.)

ștab s. v. CONDUCĂTOR. STAT-MAJOR. ȘEF.

Intrare: ștab (persoană)
ștab1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștab
  • ștabul
  • ștabu‑
plural
  • ștabi
  • ștabii
genitiv-dativ singular
  • ștab
  • ștabului
plural
  • ștabi
  • ștabilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștab (persoană)

  • 1. învechit Ofițer care făcea parte dintr-un ștab.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Ofițer superior.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu e de loc bucuros acum, cînd vede venind pe poteca de pietricele dinspre cancelarie, ștabul. CAMIL PETRESCU, O. I 245.
        surse: DLRLC
  • 2. familiar Persoană de vază pe plan social.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: conducător mahăr șef, -ă

etimologie: