11 definiții pentru șofrănel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii care înfloresc toamna; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre-liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

ȘOFRĂNÉL s. n. Plantă erbacee cu flori albastre-liliachii care apar toamna, cu fructul o capsulă care apare în primăvara anului următor (Crocus banaticus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șofrănél (șo-fră-) s. m., pl. șofrănéi, art. șofrănéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOFRĂNÉL s. (BOT.) 1. v. șofran. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.

ȘOFRĂNÉL s. v. brândușă, șofrănaș.

șofrănel m. plantă ale cării flori procură un product tinctorial spre a vopsi în galben și a falsifica șofranul (Carthamus tinctorius).

șofrănél m., pl. eĭ, ca plantă și n. ca văpsea. Șofran din familia compuselor.

șofrănél s. m. (sil. -fră-), pl. șofrănéi, art. șofrănéii

ȘOFRĂNEL s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofran, brîndușă albă. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.

șofrănel s. v. BRÎNDUȘĂ. ȘOFRĂNAȘ.

Intrare: șofrănel
șofrănel substantiv masculin
  • silabație: șo-fră-nel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofrănel
  • șofrănelul
  • șofrănelu‑
plural
  • șofrănei
  • șofrăneii
genitiv-dativ singular
  • șofrănel
  • șofrănelului
plural
  • șofrănei
  • șofrăneilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șofrănel banaticus Cirsium Crocus furiens

etimologie:

  • Șofran + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98