ȘOFRĂNEL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii care înfloresc toamna; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

șofrănel sm [At: PANȚU, PL. / V: (îvr) safran~, (îrg) șăf~, (reg) ~ron~ / Pl: ~ei / E: șofran¹ + -el] 1 (Bot) Șofran¹ (3) (Crocus banaticus). 2 (Bot) Șofrănaș (Carthamus tinctorius). 3 (Bot) Șofran¹ (2) (Crocus heuffelianus). 4 (Bot) Șofran¹ (Crocus variegatus). 5 Plantă cu tulpină înaltă, țepoasă, cu flori învoalte Si: (reg) crăpușnic (Crisium furiens).

ȘOFRĂNEL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre-liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

ȘOFRĂNEL s. n. Plantă erbacee cu flori albastre-liliachii care apar toamna, cu fructul o capsulă care apare în primăvara anului următor (Crocus banaticus).

șofrănel m. plantă ale cării flori procură un product tinctorial spre a vopsi în galben și a falsifica șofranul (Carthamus tinctorius).

șofrănél m., pl. eĭ, ca plantă și n. ca văpsea. Șofran din familia compuselor.

safranel sm vz șofrănel

șăfrănel sm vz șofrănel

șofronel sm vz șofrănel

șofrănel (desp. șo-fră-) s. m., pl. șofrănei, art. șofrăneii

șofrănel (șo-fră-) s. m., pl. șofrănei, art. șofrăneii

șofrănel s. m. (sil. -fră-), pl. șofrănei, art. șofrăneii

ȘOFRĂNEL s. v. brândușă, șofrănaș.

ȘOFRĂNEL s. (BOT.) 1. v. șofran. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.

ȘOFRĂNEL s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofran, brîndușă albă. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.

șofrănel s. v. BRÎNDUȘĂ. ȘOFRĂNAȘ.