11 definiții pentru șnapan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘNAPÁN, șnapani, s. m. (Fam.) Șarlatan, pungaș, escroc, potlogar. – Din fr. chenapan.

ȘNAPÁN, șnapani, s. m. Șarlatan, pungaș, escroc, potlogar. – Din fr. chenapan.

ȘNAPÁN, șnapani, s. m. (Familiar) Potlogar, șarlatan, pungaș, escroc. (Adjectival) Vor s-aprindă iar pămîntu Pentru pofta lor de bani Toți acești bancheri șnapani. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 14/6.

ȘNAPÁN s.m. Pungaș, hoțoman, potlogar; om de nimic. [< fr. chenapan, cf. germ. Schnapphahn].

ȘNAPÁN s. m. escroc, pungaș. (< fr. chenapan)

ȘNAPÁN ~i m. rar depr. Persoană necinstită care profită de naivitatea altora înșelându-i; potlogar; șarlatan; pungaș; impostor; coțcar; escroc. /<fr. chenapan


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șnapán (fam.) s. m., pl. șnapáni

șnapán s. m., pl. șnapáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘNAPÁN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor

ȘNAPAN s. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șnapán (-ni), s. m. – Șarlatan, pungaș, potlogar. Fr. chenapan.

Intrare: șnapan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnapan
  • șnapanul
  • șnapanu‑
plural
  • șnapani
  • șnapanii
genitiv-dativ singular
  • șnapan
  • șnapanului
plural
  • șnapani
  • șnapanilor
vocativ singular
  • șnapanule
  • șnapane
plural
  • șnapanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șnapan, -că șnapan șnapancă

etimologie: