19 definiții pentru șiroi (vb.) șirui șuroi șurui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.

ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.

ȘIROÍ2, șiroiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. Filoftei, cu cămașa udă pe spate și cu apa și- roindu-i pe ceafă și în barbă, le dădea afară cu ispolul. DUMITRIU, P. F. 16. Sîngele... șiroia, umplînd pămîntul. SADOVEANU, O. I 255. (În forma șirul) Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia! IOSIF, PATR. 78. ◊ (Despre lucruri îmbibate cu un lichid sau care secretă un lichid) Cîrligele șiroiau de apă. DUMITRIU, P. F. 4. M-am trezit pe mal, fulgerînd cu coada ochiului spre locul primejdiei; biruitor, însă, într-o jalnică stare, cu straiele șiroind și lipite de trup. SADOVEANU, Î. A. 49. Fruntea călărețului șiroia de sudoare. NEGRUZZI, S. I 42. 2. (Despre ape curgătoare) A curge (repede). (Atestat înforma șuroi) Cu fruntea lovită în piatraunde șuroia apa pe jgheaburi de două ori de trei mii de ani. C. PETRESCU, R. DR. 60. ◊ Fig. Îi trecuse năvala răului și prin vine îi șiroia o răcoare proaspătă de grădină umedă. DUMITRIU, N. 239. – Variante: șuroí, șiruí, șuruí (VLAHUȚĂ, la TDRG) vb. IV.

A ȘIROÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. 2) A secreta un lichid din abundență. /Onomat.

șiroì v. a curge în șiroaie: sângele cum șiroia NEGR.

șuruì v. a curge în șiroaie: îi șurue sângele. [Onomatopee (v. șiroiu)].

1) șiroĭésc și șiruĭésc saŭ șíruĭ, a v. intr. (d. șiroĭ și rudă cu cĭuruĭ, cĭucĭur). Curg șiroaĭe: șiroĭesc orĭ șiruĭe lacrămile. V. șurluĭ.

șúruĭ v. intr. V. cĭuruĭ 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă

șiroí vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șiroiáscă

șiroi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șiroiesc, conj. șiroiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIROÍ vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)

ȘIROI vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)

Intrare: șiroi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șiroi
  • șiroire
  • șiroit
  • șiroitu‑
  • șiroind
  • șiroindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • șiroiește
(să)
  • șiroiască
  • șiroia
  • șiroi
  • șiroise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • șiroiesc
(să)
  • șiroiască
  • șiroiau
  • șiroi
  • șiroiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuroi
  • șuroire
  • șuroit
  • șuroitu‑
  • șuroind
  • șuroindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • șuroiește
(să)
  • șuroiască
  • șuroia
  • șuroi
  • șuroise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • șuroiesc
(să)
  • șuroiască
  • șuroiau
  • șuroi
  • șuroiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șurui
  • șurui
  • șuruire
  • șuruire
  • șuruit
  • șuruit
  • șuruitu‑
  • șuruitu‑
  • șuruind
  • șuruind
  • șuruindu‑
  • șuruindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • șuruiește
  • șuruiește
(să)
  • șuruiască
  • șuruiască
  • șuruia
  • șuruia
  • șurui
  • șurui
  • șuruise
  • șuruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • șuruiesc
  • șuruiesc
(să)
  • șuruiască
  • șuruiască
  • șuruiau
  • șuruiau
  • șurui
  • șurui
  • șuruiseră
  • șuruiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șirui
  • șiruire
  • șiruit
  • șiruitu‑
  • șiruind
  • șiruindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • șiruiește
(să)
  • șiruiască
  • șiruia
  • șirui
  • șiruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • șiruiesc
(să)
  • șiruiască
  • șiruiau
  • șirui
  • șiruiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șiroi (vb.) șirui șuroi șurui

  • 1. (Despre ape; prin extensiune despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curge prelinge 3 exemple
    exemple
    • Filoftei, cu cămașa udă pe spate și cu apa șiroindu-i pe ceafă și în barbă, le dădea afară cu ispolul. DUMITRIU, P. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Sîngele... șiroia, umplînd pămîntul. SADOVEANU, O. I 255.
      surse: DLRLC
    • Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia! IOSIF, PATR. 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Cîrligele șiroiau de apă. DUMITRIU, P. F. 4.
        surse: DLRLC
      • M-am trezit pe mal, fulgerînd cu coada ochiului spre locul primejdiei; biruitor, însă, într-o jalnică stare, cu straiele șiroind și lipite de trup. SADOVEANU, Î. A. 49.
        surse: DLRLC
      • Fruntea călărețului șiroia de sudoare. NEGRUZZI, S. I 42.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curge 2 exemple
    exemple
    • Cu fruntea lovită în piatra unde șuroia apa pe jgheaburi de două ori de trei mii de ani. C. PETRESCU, R. DR. 60.
      surse: DLRLC
    • figurat Îi trecuse năvala răului și prin vine îi șiroia o răcoare proaspătă de grădină umedă. DUMITRIU, N. 239.
      surse: DLRLC

etimologie: