16 definiții pentru șes (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șes, șea [At: PSALT. HUR. 53v/9 / V: (reg) ~t, șeț, șez sn, a, ~c, ~tru, șeș sn / Pl: șeși, ~e a, ~uri sn, (înv) ~ure a / E: ml sessus (Par: al lui sedere „a ședea”)] 1 a (Rar; d. pământ, regiuni) Care este plan Si: drept (34), întins, neted, (rar) șesos. 2 a (Îvr; d. obiecte) Plat. 3 a (Gmt; îvr; îs) Triunghi șeț Triunghi plan. 4 sn Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine Si: câmpie (1), (reg) pustă, șestină1 (1), (înv) șesime2 (1). 5 sn Suprafață plană de pământ situată într-o depresiune Si: (reg) șestină1 (2), zăpodie. 6 sn (Pop) Platou (pe munte sau pe deal) Si: (reg) șestină1 (3). 7 sn (Îvr; pex) Suprafață plană a obiectelor. 8 sn (Îvr) Parte a corpului patrupedelor cuprinsă între șolduri1 (2) și coaste.

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

ȘES1, șesuri, s. n. 1. Întindere de pămînt fără diferențe de nivel; cîmpie. Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape. VLAHUȚĂ, O. A. I 74. Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară. EMINESCU, O. I 201. ♦ Fig. întindere largă. Să verși, păgîn, potop de apă Pe șesul holdelor de aur. GOGA, P. 18. 2. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert1 (4). Pune cineva mîna pe pelea... de pe șes. I. IONESCU, D. 483.

ȘES1 ~uri n. Întindere mare și netedă de pământ, situată la o altitudine mică; câmpie. /<lat. sessus, ~a, ~um

șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe: teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n. 1. suprafață netedă; 2. mare întindere de pământ într’o țară: șesul Bărăganului.

șes, șeasă adj., pl. șeșĭ, șese (lat. sessus, așezat, part d. sidere, a se pune, a se așeza, și d. sedére, a ședea; it. pg. sesso, vfr. ses, sp. siesso, șezut, dos; alb. šeš, șes, cîmp). Neted, plan: loc șes, regiune șeasă. S. n., pl. urĭ. Cîmp, cîmpie: șesu Bărăganuluĭ. – Și șeț (pron. și șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.

Făgăraș (Fógaras) n. 1. (Munții), porțiunea Carpaților ardeleni ce se întinde până la Olt, cu piscul uriaș Negoiul; 2. (Șesul), câmpie roditoare străbătută de Olt; 3. (Țara Oltului), od. ducat român în sec. XIII, azi județ în Ardeal: 93.000 loc.; 4. oraș în județul cu acelaș nume, așezat între Sibii și Brașov: 6500 loc. (Făgărășean).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘES s. v. platou, podiș.

ȘES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)

ȘES s., adj. 1. s. (GEOGR.) cîmp, cîmpie, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.) 2. adj. drept, neted, plan, plat, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (Un loc ~; o suprafață ~.) 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUNTELE ȘES v. Plopiș, M-ții Plopișului.

Intrare: șes (s.n.)
șes1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șes
  • șesul
  • șesu‑
plural
  • șesuri
  • șesurile
genitiv-dativ singular
  • șes
  • șesului
plural
  • șesuri
  • șesurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șes (s.n.)

  • 1. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: câmpie platou podiș diminutive: șesurel 2 exemple
    exemple
    • Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape. VLAHUȚĂ, O. A. I 74.
      surse: DLRLC
    • Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară. EMINESCU, O. I 201.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Întindere largă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să verși, păgîn, potop de apă Pe șesul holdelor de aur. GOGA, P. 18.
        surse: DLRLC
  • 2. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert (12.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deșert un exemplu
    exemple
    • Pune cineva mîna pe pelea... de pe șes. I. IONESCU, D. 483.
      surse: DLRLC

etimologie: