21 de definiții pentru șef


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șef1 s [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf mg csév] (Trs) Astupătoare la horn, care oprește ieșirea căldurii după ce s-a stins focul.

șef2, ~ă smf [At: L. ASACHI, J, 57/5 / S și: (îvr) chef / Pl: ~i, ~e / E: fr chef] 1 Persoană care conduce o instituție, organizație etc. Si: cap (122), căpetenie1 (1), conducător (1), (reg) ștatânvalt (2). 2 (Îs) ~ de școală Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un anumit domeniu de activitate, fiind considerată drept îndrumător, model, conducător, creator al unei școli (11). 3 Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta Si: superior. 4 (Fam; adesea irn) Persoană socotită egală sau inferioară (cuiva) sau care se crede șef2 (1, 3). 5 (Îs) ~ de lucrări Grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar. 6 (Îas) Persoană cu gradul de șef2 (5). 7 (Îs) ~ de catedră Cadru didactic din învățământul preuniversitar și universitar care coordonează activitatea profesorilor care au aceeași specialitate cu a sa. 8 (Îs) ~ de promoție Persoană care are media cea mai mare în cadrul unei promoții. 9 (Îs) ~ de orchestră Dirijor (1).

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (În sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef.

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (În sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef.

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o instituție, o organizație, o armată etc. Caporalul Florea Costea era șeful vagonului în care călătorea Mitrea. SADOVEANU, M. C. 82. Era acum cu adevărat șeful familiei. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Tatăl lui, mare moșier, fusese în județ șeful partidului conservator. BUJOR, S. 157. ◊ Fig. Opinia mea e că cu încetul această revistă se va face șeful ce dorim. GHICA, A. 427. ◊ Șef de cabinet v. cabinet. Șef de post = comandant al unui post de poliție, de jandarmi, de grăniceri etc. A doua zi dimineața, Costandin veni iarăși, împreună cu șeful de post, întors de la Oltenița. DUMITRIU, N. 244. Batista, inelul sau tabacherea unui șef de post. sînt talismanuri pentru santinelă, care lasă liberă trecerea bărcii fără control. BART, E. 326. Șef de echipaj = persoană care conduce echipajul unui vapor. «Echipajul la posturile de plecare» răsună vocea șefului de echipaj. BART, S. M. 14. Șef de gară (sau al gării) = funcționar care conduce serviciul într-o gară. Are chiar vremea să vadă pe șeful gării lîngă linie. SP. POPESCU, M. G. 29. Șef de catedră = profesor universitar care are direcția activității și a lucrărilor din cadrul unei discipline de studiu într-o facultate. Șef de birou = funcționar care conduce lucrările dintr-un birou (avînd un grad superior în ierarhia administrativă). Proaspăt primenit și îmbrăcat corect ca un șef de birou luni dimineața, se așeza la masa de scris. C. PETRESCU, C. V. 142. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; mai-mare, superior. Primul om pe care trebuia să-l văd... era firește judecătorul, șeful meu. GALACTION, O. I 93. Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat. GHICA, S. A. 148. ♦ (La vocativ) Cuvînt cu care cineva se adresează, familiar, unei persoane, indiferent de gradul ierarhic al acesteia. Alergi cu mine, șefule, dacă nu vrei să legi măgarul la gard. PAS, Z. i 152. Stai, șefule, ascultă, că acuma vine tea cea mai tare! REBREANU, R. II 24. 2. (Regional, m.) Fiecare dintre stîlpii de susținere fixați la colțurile casei sau în pereți (și în care se fixează ușile și ferestrele).

ȘEF, -Ă s.m. și f. Persoană care se găsește în fruntea unei instituții, a unei organizații, a unei armate etc.; conducător, cap, căpetenie. [< fr. chef].

ȘEF, -Ă s. m. f. 1. persoană care conduce un colectiv, o instituție, o organizație, un compartiment de muncă etc.; conducător (II). ♦ ~ de orchestră = dirijor. 2. ~ de lucrări = grad didactic în învățământul superior, între asistent și conferențiar. (< fr. chef)

ȘEF ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se află la conducere; conducător; cap. ~ de policlinică. 2) Persoană aflată într-un post înalt, luată în raport cu altele din subordinea sa; superior. Bucătar-~. Medic-~. /<fr. chef

șef m. cel ce e în frunte, cel ce dirijează sau comandă: șeful armatei, șef de biurou, de orchestră (= fr. chef).

*șef m. (fr. chef, d. lat. caput, cap). Cap, căpitan, comandant, director, maĭ-mare: regele e șefu statuluĭ; șef de gară, de bĭuroŭ, de orchestră. – Fam. și fem. șefă (ca membră). V. ajutor.

ex-șef, ~ă smf [At: GHEREA, ST. CR. I, 274 / Pl: ~i, ~e / E: ex- + șef] Fost șef.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘEF s. 1. v. superior. 2. v. conducător. 3. v. conducător. 4. (MUZ.) șef de orchestră = dirijor. 5. (MIL.) cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, (înv. și reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vârhovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (~ al oștirii.) 6. v. conducător.

ȘEF s. 1. superior. (~ul și subalternii săi.) 2. conducător, (fam.) ștab. (~ al unei instituții.) 3. conducător, vătaf, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 4. (MUZ.) șef de orchestră = dirijor. 5. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, (înv. și reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vîrhovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (~ al oștirii.) 6. conducător, (rar) diriguitor, (înv.) principal. (~ al mișcării de eliberare.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șef (-fi), s. m.1. Conducător, cap. – 2. (Arg.) Nene, bade. Fr. chef.Der. șefie, s. f. (conducere); șefuleasă, s. f. (nevastă de șef; Arg., femeie, fato!), curios der. cu suf. f. -easă, pornind de la forma art. șeful, sau mai probabil cu l expresiv infix; subșef, s. m., după fr. sous-chef.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șef s.n. (reg.) astupătoare la horn, care oprește ieșirea căldurii după ce s-a stins focul.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.

caraliu-șef s. m. sg. ministru de interne.

ceasu’, șefu! expr. (adol.) (la fotbal) ai atins mingea cu mâna!; ai făcut henț!

ȘEF DE BANDĂ caid, capelmaistru, carete, călifar, faraon, jupânar, mahăr, naș, pașă, regizor, shogun, staroste.

șefu’ s. m. (la vocativ) termen cu care cineva se adresează unei persoane socotite egală sau inferioară.

Intrare: șef
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șef
  • șeful
  • șefu‑
plural
  • șefi
  • șefii
genitiv-dativ singular
  • șef
  • șefului
plural
  • șefi
  • șefilor
vocativ singular
  • șefule
plural
  • șefilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șef, -ă șef șefă

  • 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cap (conducător) conducător căpetenie 4 exemple
    exemple
    • Caporalul Florea Costea era șeful vagonului în care călătorea Mitrea. SADOVEANU, M. C. 82.
      surse: DLRLC
    • Era acum cu adevărat șeful familiei. CAMIL PETRESCU, U. N. 27.
      surse: DLRLC
    • Tatăl lui, mare moșier, fusese în județ șeful partidului conservator. BUJOR, S. 157.
      surse: DLRLC
    • figurat Opinia mea e că cu încetul această revistă se va face șeful ce dorim. GHICA, A. 427.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Șef de orchestră = dirijor
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. Șef de cabinet.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Șef de post = comandant al unui post de poliție, de jandarmi, de grăniceri etc.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • A doua zi dimineața, Costandin veni iarăși, împreună cu șeful de post, întors de la Oltenița. DUMITRIU, N. 244.
        surse: DLRLC
      • Batista, inelul sau tabacherea unui șef de post. sînt talismanuri pentru santinelă, care lasă liberă trecerea bărcii fără control. BART, E. 326.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Șef de echipaj = persoană care conduce echipajul unui vapor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • «Echipajul la posturile de plecare» răsună vocea șefului de echipaj. BART, S. M. 14.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Șef de gară (sau al gării) = funcționar care conduce serviciul într-o gară.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Are chiar vremea să vadă pe șeful gării lîngă linie. SP. POPESCU, M. G. 29.
        surse: DLRLC
    • 1.6. Șef de catedră = profesor universitar care are direcția activității și a lucrărilor din cadrul unei discipline de studiu într-o facultate.
      surse: DLRLC
    • 1.7. Șef de birou = funcționar care conduce lucrările dintr-un birou (având un grad superior în ierarhia administrativă).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Proaspăt primenit și îmbrăcat corect ca un șef de birou luni dimineața, se așeza la masa de scris. C. PETRESCU, C. V. 142.
        surse: DLRLC
    • 1.8. Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mai-mare superior 2 exemple
      exemple
      • Primul om pe care trebuia să-l văd... era firește judecătorul, șeful meu. GALACTION, O. I 93.
        surse: DLRLC
      • Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat. GHICA, S. A. 148.
        surse: DLRLC
    • 1.9. familiar (La vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mergi cu mine, șefule, dacă nu vrei să legi măgarul la gard. PAS, Z. i 152.
        surse: DLRLC
      • Stai, șefule, ascultă, că acuma vine partea cea mai tare! REBREANU, R. II 24.
        surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; persoană care are acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: lector
  • 3. regional masculin Fiecare dintre stâlpii de susținere fixați la colțurile casei sau în pereți (și în care se fixează ușile și ferestrele).
    surse: DLRLC

etimologie: