22 de definiții pentru șanț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șanț1 sn [At: URECHE, L. 191 / V: (reg) sa~, (îvr) sfi / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: ger Schanze, pn szaniec, mg sánc] 1 (Înv) Săpătură lungă și adâncă, adesea fortificată sau umplută cu apă, care se facea în jurul unei cetăți, al unui castel, în scopuri de apărare. 2 (Pex) Tranșee. 3 (Spc) Săpătură lungă și îngustă (pietruită), făcută de o parte și de alta a unui drum pentru scurgerea apei. 4 (Pgn) Orice săpătură lungă și îngustă, făcută pentru scurgerea apei, pentru irigații, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. 5 (Pan) Scobitură alungită și îngustă, făcută la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în lemn, în pielea unor animale etc. Vz: șliț1 (1). 6 (Pan; rar) Adâncitură alungită și îngustă la suprafața unui organ2 sau a unei părți a corpului. 7 (Înv; îe) A osândi (pe cineva) la ~ A pedepsi (pe cineva) la muncă silnică. 8 (Rar; îe) A se duce la ~ A se distruge. 9 Urmă lăsată de roțile unui vehicul pe pământul moale Si: (reg) făgaș1 (1). 10 (Trs) Urmă adâncă lăsată de șuvoaie1 (1) pe coasta unui deal. 11 (Mun; Trs) Albie a unui râu. 12 (Reg) Fâșie de pământ rămasă nearată între brazde. 13 (Înv) Val de pământ făcut în scopuri de apărare Si: dig.

șanț4 sn [At: BARIȚIU, P. A. II, 86 / Pl: ~uri / E: ns cf ger Schanze „șansă”] (îvr; cdp ger sein Leben in die Schanze werfen; îe) A-și arunca viața în ~ A-și risca viața.

șanț2 sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: nct] (Mol) 1 Lucru straniu Si: (îvp) ciudățenie (3). 2 Minunăție. 3 (Îe) A-i fi (cuiva) de ~ (sau a-i părea cuiva de ~) A-i părea (cuiva) ciudat. 4 (Îae) A-i părea (cuiva) amuzant. 5 (Îae) A se rușina. 6 (Îe) A-i ține (cuiva) ~ul A-i face (cuiva) pe plac.

șanț3 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg (reg) sanc] (Trs) Scrum rămas în pipă după arderea tutunului.

ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În Evul Mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

ȘANȚ, șanțuri, s. f.. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută de o parte și de alta a unui drum, pentru scurgerea apei; p. ext. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pămînt etc. Gheorghiță a pus mîna pe baltag; omul a sărit șanțul ș-a apucat pe subt o potecă și pe subt o rîpă. SADOVEANU, B. 154. Voinicul făcu precum îl învățase zîna. Săpă un șanț adînc pînă ce ajunse sub culcușul scroafei. ISPIRESCU, L. 129. A dat de niște șanțuri; buiestrașul s-a poticnit și l-a trîntit cît colo. CARAGIALE, P. 87. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. Rămăsese, după cum știți, singur cu fata și toată gospodăria i se ducea la șanț. PREDA, Î. 114. 2. Fortificație de apărare împotriva armelor de foc, constînd dintr-un șanț (1), cu un parapet făcut din pămîntul scos; tranșee. Noi vom restaura ceea ce alții au distrus!... Noi toți cei din șanțuri și cei din spitale. C. PETRESCU, Î. II 90. Voi, frumoase turturele, Să zburați în țara mea Să-mi cătați pe maica mea, Spuneți-i că am murit Sub un șanț acoperit. HODOȘ, P. P. 230. ♦ (În trecut, uneori determinat prin «de apărare») Fortificație în forma unui canal care împrejmuia un castel sau o cetate medievală. Se văd încă urmele șanțului de apărare, ce ocolea zidurile pe din afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1) la diferite organe sau piese de mașini.

ȘANȚ ~uri n. 1) Săpătură lungă și îngustă făcută în pământ (și folosită la scurgerea apei). 2) înv. Canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care încercuia un castel sau o cetate, servind ca mijloc de apărare. 3) Crestătură în formă de canal (pe scoarța arborilor, pe piei, piese de mașini etc.). 4) Construcție în formă de canal folosită pe timp de război ca adăpost sau pentru tragerea cu armele; tranșee. /<germ. Schanze, ung. sánc

șanț n. 1. groapă făcută în pământ pentru închiderea unui teren, pentru scursul apei sau pe dinaintea unei întărituri; 2. pl. crestături în pietrele morii. [Nemț. SCHANZE].

șanț1 n., pl. urĭ (rus. šánec, pl. sancy, fort, întăritură: pol. szanc, szaniec, ceh. šanc, d. germ. schanze, întăritură, retranșament). 1. Săpătură lungă făcută în pămînt p. apărare, p. scurgerea apeĭ ș. a.: o tabără, o vie înconjurată de șanț. (V. hindichĭ, ocop, sel și sat). 2. Vechĭ (poate pin aceĭașĭ figură ca a deraĭa. a delira, adică „a ĭeși din linia obișnuită”. Cp. și cu ceh. šantovati, a glumi). Minune, lucru minunat. Azĭ. Nord. De șanț, deșănțat, straniŭ: a ți se părea de șanț, a vorbi de șanț. V. scandel.[1]

  1. 1. În original: 1) șanț, deși nu există și o a doua definiție pentru cuvântul „șanț”. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șanț s. n., pl. șánțuri

șanț s. n., pl. șánțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘANȚ s. 1. (prin Mold. și Bucov.) hindichi. (A săpa un ~.) 2. v. tranșee.

ȘANȚ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă.

ȘANȚ s. 1. (prin Mold. și Bucov.) hindichi. (A săpa un ~.) 2. (MIL.) tranșee, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștelung, (înv.) ocop. (S-au adăpostit în ~.)

șanț s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. POZNĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șanț (șánțuri), s. n.1. Tranșee. – 2. Săpătură, groapă, canal. – 3. Rigolă. – 4. Jgheab, crestătură, adîncitură. – 5. (Înv.) Miracol, minune. Germ. Schanze, prin intermediul pol. szánc (Cihac, II, 385; Tiktin), cf. săs. schanz (Borcea 207), mag. sánc (Gáldi, Dict., 96), rus. šanec (Sanzewitsch 209). Semantismul ultimului sens nu este clar și ar putea să se bazeze pe un cuvînt diferit, cf. totuși Iordan, BF, VII, 234. Sec. XVII. Der. șențui (var. șănțui), vb. (a face un șanț); deșanț, s. m. (Mold., Trans., ciudățenie, surpriză); deșențat (var. deșănțat), adj. (rar, ciudat, curios; ieșit din comun; nepotrivit, dezordonat); șăncăleț (var. șancălău, șancălos), adj. (Trans., hazliu, nostim); șăncălie, s. f. (Trans., glumă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șanț2, șanțuri, s.n. (reg.) scrumul rămas în pipă după arderea tutunului.

șanț, șanțuri, s.n. – 1. Tutun: „Moșu ține șanț în gură, după ce o stins pipa” (Faiciuc, 2008; Dragomirești). 2. Scrumul rămas în pipă după ardere. – Din magh. dial. sánc „șanț” (MDA).

șanțuri de dragaj (pl.), (engl.= groove cast) → urme de dragaj.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șanț, șanțuri s. n. rid.

Radio-șanț expr. (peior.) 1. (în timpul războiului rece) Radio Europa Liberă. 2. bârfă, zvon.

Intrare: șanț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șa
  • șanțul
  • șanțu‑
plural
  • șanțuri
  • șanțurile
genitiv-dativ singular
  • șa
  • șanțului
plural
  • șanțuri
  • șanțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șanț

  • 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: hindichi diminutive: șănțuleț 3 exemple
    exemple
    • Gheorghiță a pus mîna pe baltag; omul a sărit șanțul ș-a apucat pe subt o potecă și pe subt o rîpă. SADOVEANU, B. 154.
      surse: DLRLC
    • Voinicul făcu precum îl învățase zîna. Săpă un șanț adînc pînă ce ajunse sub culcușul scroafei. ISPIRESCU, L. 129.
      surse: DLRLC
    • A dat de niște șanțuri; buiestrașul s-a poticnit și l-a trîntit cît colo. CARAGIALE, P. 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie rar A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Rămăsese, după cum știți, singur cu fata și toată gospodăria i se ducea la șanț. PREDA, Î. 114.
        surse: DLRLC
  • 2. Fortificație de apărare împotriva armelor de foc, constând dintr-un șanț (1.), cu un parapet făcut din pământul scos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ocop tranșee ștelung 2 exemple
    exemple
    • Noi vom restaura ceea ce alții au distrus!... Noi toți cei din șanțuri și cei din spitale. C. PETRESCU, Î. II 90.
      surse: DLRLC
    • Voi, frumoase turturele, Să zburați în țara mea Să-mi cătați pe maica mea, Spuneți-i că am murit Sub un șanț acoperit. HODOȘ, P. P. 230.
      surse: DLRLC
    • 2.1. în Evul Mediu Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Se văd încă urmele șanțului de apărare, ce ocolea zidurile pe din afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.
        surse: DLRLC
  • 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1.), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: