6 definiții pentru învelit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVELÍT2, -Ă, înveliți, -te, adj. Înfășurat, acoperit. ♦ (Despre cărți, caiete) Care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare. ♦ (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc. – V. înveli.

ÎNVELÍT2, -Ă, înveliți, -te, adj. Înfășurat, acoperit. ♦ (Despre cărți, caiete) Care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare. ♦ (Despre case) Care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc. – V. înveli.

învelit2, ~ă a [At: PRAV. 229 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~iți, ~e / E: înveli] 1 Care este acoperit cu ceva. 2 Care este înfășurat în ceva Cf împachetat2. 3 (D. cărți, caiete) Care are coperțile îmbrăcate în hârtie, material plastic etc. 4 (Pop; d. case) Care este acoperit cu tablă, țiglă etc. 5 (Reg; d. mirese) Care are capul acoperit Si: îmbrobodit2. 6 (Reg; d. țesăturile de lână) Trecut prin piuă. 7 (Pop; d. flori sau crestele păsărilor) Care este bătut. 8 (Pfm; șîe) A fi ~ ca un pepene (A fi) foarte gras Si: rotofei, rotund. 9 (Fig) Acoperit cu nori, ceață, fum etc. 10 (D. gropi) Astupat cu pământ.

învălít, -ă adj. (d. învălesc). Est. Fig. Gras, durduliŭ. – Dim. învălițel, -ică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învelít adj. m., pl. învelíți; f. sg. învelítă, pl. învelíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVELÍT adj. 1. acoperit, înfășurat, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. v. îmbrăcat.

ÎNVELIT adj. 1. acoperit, înfășurat, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. acoperit, îmbrăcat. (Caiet ~.)

Intrare: învelit (adj.)
învelit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitul
  • învelitu‑
  • ‑nvelitul
  • ‑nvelitu‑
  • înveli
  • ‑nveli
  • învelita
  • ‑nvelita
plural
  • înveliți
  • ‑nveliți
  • înveliții
  • ‑nveliții
  • învelite
  • ‑nvelite
  • învelitele
  • ‑nvelitele
genitiv-dativ singular
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitului
  • ‑nvelitului
  • învelite
  • ‑nvelite
  • învelitei
  • ‑nvelitei
plural
  • înveliți
  • ‑nveliți
  • înveliților
  • ‑nveliților
  • învelite
  • ‑nvelite
  • învelitelor
  • ‑nvelitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învelit (adj.)

etimologie:

  • vezi înveli
    surse: DEX '09 DEX '98