opțiuni
3 definiții pentru învelicire

Explicative DEX

învelici vt [At: MARIAN, O. II, 4 / Pzi: ~cesc / E: în- + bg величая] (Reg) 1 A binecuvânta. 2 A blestema.

Etimologice

învelici (învelicesc, învelicit), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară.

Arhaisme și regionalisme

învelici vb. IV (înv.) 1. a binecuvânta, a învrednici. 2. a meni rău (cuiva), a condamna, a blestema (pe cineva).

Intrare: învelicire
învelicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelicire
  • ‑nvelicire
  • învelicirea
  • ‑nvelicirea
plural
  • înveliciri
  • ‑nveliciri
  • învelicirile
  • ‑nvelicirile
genitiv-dativ singular
  • înveliciri
  • ‑nveliciri
  • învelicirii
  • ‑nvelicirii
plural
  • înveliciri
  • ‑nveliciri
  • învelicirilor
  • ‑nvelicirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)