12 definiții pentru învățat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învățat2, ~ă [At: CORESI, EV. 14/1 / Pl: ~ați, ~e / E: învăța] 1 a Obișnuit cu ceva. 2 a Căruia i s-au transmis (sistematic) cunoștințe într-un anumit domeniu. 3 a Care a fost inițiat într-o meserie, artă, știință etc. 4 a (D. un animal) Dresat. 5 a Sfătuit. 6 a Care a ajuns prin muncă sistematică să cunoască o meserie, știință, limbă străină etc. 7 a (D. texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 8 a Care a deprins o învățătură din ceva. 9 a Care a dobândit experiență. 10 a Care a fost făcut să se cumințească. 11 a (Înv) Făcut să înțeleagă preceptele unei religii, credințe etc. 12 a (Înv) Convertit la creștinism. 13 a Inițiat în religia creștină. 14 a Propovăduit. 15 a (D. textele religioase) Explicat. 16 a Determinat să facă ceva. 17 a Care știe multă carte Si: doct, instruit, erudit, savant. 18 sm Savant.

ÎNVĂȚÁT2, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 3. Deprins, obișnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – V. învăța.

ÎNVĂȚÁT2, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 3. Deprins, obișnuit cu ceva. 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit. – V. învăța.

ÎNVĂȚÁT, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; care posedă cunoștințe profunde; instruit, erudit, savant, doct, cultivat, cult; p. ext. priceput. A auzit că oamenii învățați sînt fericiți și voiește ca fiul său să ajungă un om învățat. DEMETRESCU, O. 102. Omul învățat înțelept va fi. CREANGĂ, A. 12. Era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245. ♦ (Substantivat) Savant. Ocupînd un loc de frunte printre marii învățați ai poporului romîn, Dimitrie Cantemir a fost totodată un patriot înflăcărat, un luptător activ pentru cauza eliberării țării sale de sub jugul, otoman. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Sosind la Paris, întîia... îngrijire fu a face cunoștința învățaților din astă capitală. NEGRUZZI, S. II 152. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Studiat și reținut în memorie. Un rol învățat. 3. Deprins, dedat, obișnuit (cu ceva). Nu-s cu dorul învățată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109. 4. (Despre animale) Care poate fi utilizat la anumite treburi; dresat, domesticit, îmblînzit. S-a dus... să auză cum o fi cîntînd un măgar învățat. CARAGIALE, O. I 375. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1.

ÎNVĂȚÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. A ÎNVĂȚA și A SE ÎNVĂȚA. 2) Care este specializat în cercetări științifice având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; savant. /v. a învăța

învățat a. 1. deprins (mai ales rău); 2. instruit: un copil învățat; 3. erudit: om învățat. ║ m. om învățat.

învățát, -ă adj. Instruit: elevĭ bine învățațĭ. Dresat: cîne învățat. Deprins: așa e el învățat: să bea cafea după prînz. Savant, erudit. Subst. Un învățat, un erudit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*învățát1 s. m., pl. învățáți

învățát adj. m., pl. învățáți; f. sg. învățátă, pl. învățáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂȚÁT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor, (fig.) luminat. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. v. cult. 4. adj. v. memorizat. 5. adj. dresat. (Animal ~.)

ÎNVĂȚAT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. citit, cult, cultivat, educat, instruit, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Un tînăr ~.) 4. adj. memorat, memorizat. (Poezie ~.) 5. adj. dresat. (Animal ~.)

Învățat ≠ incult, neinstruit, neînvățat, prost


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOMO DOCTUS IN SE SEMPER DIVITIAS HABET (lat.) omul învățat are totdeauna bogățiile în mintea sa – Fedru, „Fabulae”, 2, 7, 14.

Intrare: învățat (adj.)
învățat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatul
  • învățatu‑
  • ‑nvățatul
  • ‑nvățatu‑
  • învăța
  • ‑nvăța
  • învățata
  • ‑nvățata
plural
  • învățați
  • ‑nvățați
  • învățații
  • ‑nvățații
  • învățate
  • ‑nvățate
  • învățatele
  • ‑nvățatele
genitiv-dativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatului
  • ‑nvățatului
  • învățate
  • ‑nvățate
  • învățatei
  • ‑nvățatei
plural
  • învățați
  • ‑nvățați
  • învățaților
  • ‑nvățaților
  • învățate
  • ‑nvățate
  • învățatelor
  • ‑nvățatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învățat (adj.)

  • 1. Care știe multă carte; cult (1.).
    exemple
    • A auzit că oamenii învățați sînt fericiți și voiește ca fiul său să ajungă un om învățat. DEMETRESCU, O. 102.
      surse: DLRLC
    • Omul învățat înțelept va fi. CREANGĂ, A. 12.
      surse: DLRLC
    • Era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Care este specializat în cercetări științifice având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: savant 2 exemple
      exemple
      • Ocupînd un loc de frunte printre marii învățați ai poporului romîn, Dimitrie Cantemir a fost totodată un patriot înflăcărat, un luptător activ pentru cauza eliberării țării sale de sub jugul, otoman. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802.
        surse: DLRLC
      • Sosind la Paris, întîia... îngrijire fu a face cunoștința învățaților din astă capitală. NEGRUZZI, S. II 152.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Un rol învățat.
      surse: DLRLC
  • 3. Deprins, obișnuit cu ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: deprins obișnuit un exemplu
    exemple
    • Nu-s cu dorul învățată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre animale) Care este dresat, domesticit, îmblânzit.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • S-a dus... să auză cum o fi cîntînd un măgar învățat. CARAGIALE, O. I 375.
      surse: DLRLC
    • Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învăța
    surse: DEX '09 NODEX