16 definiții pentru întors (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. ♦ (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

întors2, ~oarsă a [At: CORESI, EV. 80/9 / Pl: ~rși, ~oarse / E: întoarce] 1 (D. obiecte) Răsucit. 2 Îndoit. 3 Încovoiat. 4 (Îs) Seceră -oarsă Seceră curbă. 5 (Fig; d. persoane) Sucit. 6 (Îlav) ~ pe dos Supărat. 7 (Reg) Nărăvaș. 8 (Rar; d. vorbire) Meșteșugit. 9 (Pex) Enigmatic. 10 (D. unele obiecte) Inversat. 11 (D. părți ale corpului) Îndreptat în altă direcție. 12 Pe dos. 13-14 (Agr) Arat sau săpat din nou. 15 Revenit la locul de plecare. 16 (Îs) Copil ~ de țâță Copil căruia i se dă din nou să sugă după ce a fost înțărcat. 17 (Îe) A face (sau a apuca) cale ~oarsă A se înapoia din drum. 18 (Îe) A merge până la cale ~oarsă A nu merge departe. 19 (Îae) A scăpa de primejdie. 20 (Fig; îae) A se opri la jumătatea lucrului. 21 (Înv) Tradus. 22 (D. farmec) Care s-a răsfrânt asupra persoanei care l-a făcut Si: înturnat1 (13). 23 (D. un berbec, vițel) Castrat.

ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Înapoiat, revenit (de unde a plecat). ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum, a se înapoia. Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobișnuit) A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi, a alunga, a goni. Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. A merge pînă la calea întoarsă = a nu merge departe și a se întoarce; a se opri la jumătatea drumului. 2. (Despre obiecte) Răsucit, îndoit, curbat, încovoiat. Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. 3. Fig. (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. 4. Fig. (Despre cuvinte sau vorbire) Meșteșugit. Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.

ÎNTÓRS ~oársă (~órși, ~oárse) 1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE.A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce

întors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea întoarsă EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece întors. ║ n. 1. întoarcere: la întors acasă AL.; 2. acțiunea de a întoarce testiculele la vite.

întórs, -toársă adj. Înturnat, care s’a întors acasă: povesteaŭ uniĭ din ceĭ întorșĭ de la războĭ. Sucit, curios: fire întoarsă (caracter straniŭ). S. n., pl. urĭ. Întoarcere: maĭ grea îmĭ pare calea acum la’ntors acasă (Al.). Adv. A cînta întors (vorbind despre o pasăre), a face fel de fel de întorsăturĭ de voce.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.

ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)

ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul ~.)

întors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. MEȘTEȘUGIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.

a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.

întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.

nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.

Intrare: întors (adj.)
întors1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsul
  • întorsu‑
  • ‑ntorsul
  • ‑ntorsu‑
  • întoarsă
  • ‑ntoarsă
  • întoarsa
  • ‑ntoarsa
plural
  • întorși
  • ‑ntorși
  • întorșii
  • ‑ntorșii
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarsele
  • ‑ntoarsele
genitiv-dativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsului
  • ‑ntorsului
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarsei
  • ‑ntoarsei
plural
  • întorși
  • ‑ntorși
  • întorșilor
  • ‑ntorșilor
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarselor
  • ‑ntoarselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întors (adj.)

  • 1. Revenit la locul de plecare.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. expresie A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90.
        surse: DLRLC
      • Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161.
        surse: DLRLC
      • Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie neobișnuit A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi.
      surse: DLRLC sinonime: alunga goni un exemplu
      exemple
      • Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre obiecte) Care are formă încovoiată.
    exemple
    • Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre ceasuri) Cu arcul încordat.
      surse: DEX '09
  • 4. figurat rar (Despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ciudat sucit (adj.) un exemplu
    exemple
    • Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31.
      surse: DLRLC
  • 5. figurat rar Despre cuvinte sau despre vorbire:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: meșteșugit un exemplu
    exemple
    • Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întoarce
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX