14 definiții pentru întârzia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂRZIA, întârzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

ÎNTÂRZIA, întârzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

întârzia [At: PARACLIS (1639), ap. GCR I, 180/16 / Pzi: întârzii și (înv) ~iez, ~iu / E: în- + târziu] 1-2 vi A face ceva după termenul (obișnuit sau) fixat. 3 vi (D. ceasuri) A rămâne în urmă. 4-5 vi A rămâne undeva mai mult decât este (necesar sau) prevăzut. 6 vi A ezita. 7 vtf A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune. 8 vt A face astfel încât ceva să nu se îndeplinească în termen. 9 vt A amâna. 10-11 vi A sosi undeva după timpul (la care era așteptat sau) la care era necesar.

A ÎNTÂRZIA întârzii intranz. 1) A sosi mai târziu de timpul stabilit. 2) (despre acțiuni sau despre fenomene) A se produce după termenul cuvenit sau fixat. 3) A rămâne undeva mai mult decât trebuie; a zăbovi; a se reține. /în + târziu

întârzià v. 1. a rămânea îndărăt: ceasornicul întârzie; 2. a rămânea undeva prea târziu: am întârziat la teatru. [V. târziu].

ÎNTÎRZIA, întîrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni sau a ajunge (undeva) cu întîrziere față de timpul stabilit. Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. (Învechit, cu pronunțare regională) De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. 2. A săvîrși o acțiune mai tîrziu decît în termenul obișnuit sau fixat (v. zăbovi); (despre acțiuni, fenomene) a se produce cu întîrziere față de timpul stabilit. A întîrziat cu predarea raportului.Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvîrșească la timp o acțiune, a face să zăbovească, să rămînă în urmă, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89. Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66. 3. A zăbovi, a rămîne (într-un loc) mai mult decît este cazul. Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. ◊ Refl. (Învechit) Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. – Pronunțat: -zi-a. -Prez. ind. și: (rar) întîrziez (BASSARABESCU, V. 14).

întîrzíĭ și -iéz, a v. tr. (d. tîrziŭ). Rămîn în urmă cu timpu, zăbovesc, sosesc tîrziu: eŭ am întîrziat, ceasornicu a întîrziat (a rămas în urmă). V. tr. Fac să rămînă în urmă cu timpu: nu mă întîrzia cu palavrele tale! – Și -îrziĭ (acc. pe î).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întârzia (a ~) (desp. -zi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 întârzie (desp. -zi-e), 1 pl. întârziem; conj. prez. 1 și 2 sg. să întârzii, 3 să întârzie; ger. întârziind (desp. -zi-ind) corectat(ă)

întârzia (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 întârzie (-zi-e), 1 pl. întârziem; ger. întârziind (-zi-ind); conj. prez. 3 să întârzie

întârzia vb. (sil. -zi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 sg. întârzie (sil. -zi-e), 1 pl. întârziem; ger. întârziind (sil. -zi-ind)

întîrzia (i-a) (ind. prez. 1 sg. întîrzii, 1 pl. întîrziem, ger. întîrziind)

întârziu, -ziam 1 imp., -ziind ger., -ziere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTÂRZIA vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult la băutură.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. amâna. 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.)

ÎNTÎRZIA vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult într-un loc.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. a amîna, a încetini. (A ~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tarde venientibus ossa! (lat. „Celor care întîrzie, oasele!”) – Expresia e folosită: 1) la propriu: cei care vin tîrziu la masă, nu mai găsesc decît oase – și 2) la figurat: cei care întîrzie, pierd o ocazie prielnică. Traducînd dictonul latin, francezii au făcut proverbul: „Aux tard-venus, les os”! FOL.

Intrare: întârzia
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârziere
  • ‑ntârziere
  • întârziat
  • ‑ntârziat
  • întârziatu‑
  • ‑ntârziatu‑
  • întârziind
  • ‑ntârziind
  • întârziindu‑
  • ‑ntârziindu‑
singular plural
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziați
  • ‑ntârziați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
(să)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
  • întârziam
  • ‑ntârziam
  • întârziai
  • ‑ntârziai
  • întârziasem
  • ‑ntârziasem
a II-a (tu)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
(să)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
  • întârziai
  • ‑ntârziai
  • întârziași
  • ‑ntârziași
  • întârziaseși
  • ‑ntârziaseși
a III-a (el, ea)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
(să)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziase
  • ‑ntârziase
plural I (noi)
  • întârziem
  • ‑ntârziem
(să)
  • întârziem
  • ‑ntârziem
  • întârziam
  • ‑ntârziam
  • întârziarăm
  • ‑ntârziarăm
  • întârziaserăm
  • ‑ntârziaserăm
  • întârziasem
  • ‑ntârziasem
a II-a (voi)
  • întârziați
  • ‑ntârziați
(să)
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziarăți
  • ‑ntârziarăți
  • întârziaserăți
  • ‑ntârziaserăți
  • întârziaseți
  • ‑ntârziaseți
a III-a (ei, ele)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
(să)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziau
  • ‑ntârziau
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârziaseră
  • ‑ntârziaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întârzia, întârziiverb

  • 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. DLRLC
    • format_quote La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. DLRLC
    • format_quote De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. DLRLC
    • format_quote Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit cu pronunțare regională De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit cu pronunțare regională Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. DLRLC
  • 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A întârziat cu predarea raportului. DLRLC
    • format_quote Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. DLRLC
    • 2.1. (Despre acțiuni, fenomene) A se produce cu întârziere față de timpul stabilit. DLRLC
      • format_quote Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împiedica
      • format_quote Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89.
      • format_quote Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66.
  • 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. DLRLC
    • format_quote Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: întârziez. DLRLC
etimologie:
  • În + târziu DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.