10 definiții pentru însuflețire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.

ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.

însuflețire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: însufleți] 1 (Înv) înviere. 2 Aducere la viață. 3 Prefacere a unui obiect inert în ceva dinamic. 4 (Șfg) Animare. 5 Entuziasmare. 6 Stimulare. 7 Încurajare.

ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. 1. Avînt, elan, entuziasm. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Animație, veselie. A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Viață, viețuire. Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52.

însuflețire f. 1. acțiunea de a însufleți și rezultatul ei: vieață: 2. fig. animațiune.

însuflețíre f. Acțiunea de a însufleți. Fig. Animațiune, entuziazm, curaj: a purcede cu însuflețire la luptă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însuflețire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri

însuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri

însuflețire s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSUFLEȚIRE s. 1. animare, înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. v. vivacitate. 3. v. animație. 4. v. entuziasm. 5. v. patos.

ÎNSUFLEȚIRE s. 1. înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. vioiciune, vivacitate. (~ tempoului unei compoziții muzicale.) 3. animație, antren, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 4. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 5. avînt, patos, vervă. (~ stilului său.)

Intrare: însuflețire
însuflețire substantiv feminin
  • silabație: în-su-fle- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însuflețire
  • ‑nsuflețire
  • însuflețirea
  • ‑nsuflețirea
plural
  • însuflețiri
  • ‑nsuflețiri
  • însuflețirile
  • ‑nsuflețirile
genitiv-dativ singular
  • însuflețiri
  • ‑nsuflețiri
  • însuflețirii
  • ‑nsuflețirii
plural
  • însuflețiri
  • ‑nsuflețiri
  • însuflețirilor
  • ‑nsuflețirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însuflețire, însuflețirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. DLRLC
    • format_quote Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. DLRLC
    • format_quote Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. DLRLC
    • format_quote A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. DLRLC
    • 1.1. Viață, viețuire. DLRLC
      • format_quote Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52. DLRLC
etimologie:
  • vezi însufleți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.