7 definiții pentru însămânțat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însămânțat1 sn [At: FIN. COLH. 164 / Pl: ~uri / E: însămânța] 1-4 Însămânțare (1-4).

ÎNSĂMÂNȚÁT1 s. n. Însămânțare. – V. însămânța.

ÎNSĂMÂNȚÁT1 s. n. Însămânțare. – V. însămânța.

ÎNSĂMÎNȚÁT1 s. n. Acțiunea de a însămînța; însămînțare. Însămînțatul porumbului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSĂMÂNȚÁT s. 1. v. semănat. 2. v. semănătură.

ÎNSĂMÎNȚAT s. însămînțare, semănare, semănat, semănătură, (reg.) sămînțare. (Vremea ~ului.)

Intrare: însămânțat (s.n.)
însămânțat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însămânțat
  • ‑nsămânțat
  • însămânțatul
  • însămânțatu‑
  • ‑nsămânțatul
  • ‑nsămânțatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • însămânțat
  • ‑nsămânțat
  • însămânțatului
  • ‑nsămânțatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însămânțat (s.n.)

etimologie:

  • vezi însămânța
    surse: DEX '09 DEX '98